Domenico Michiel
| Domenico Michiel | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XI-lea |
| Decedat | 1129 Veneția, Republica Veneția |
| Înmormântat | Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția[1] |
| Căsătorit cu | Alicia Michiel[*] Q135529337[*] |
| Copii | Adelasa Michiel[*] |
| Ocupație | politician |
| Locul desfășurării activității | Veneția[2] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | |
| Doge al Veneției | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Ordelafo Faliero[*] |
| Succesor | Pietro Polani[*] |
| Modifică date / text | |

Domenico Michiel (sau Domenico Michele; n. secolul al XI-lea – d. 1129, Veneția, Republica Veneția) a fost un doge al Veneției între 1117 și 1130, provenind din familia Michiel.
A condus o campanie împotriva împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnenul, ca urmare a refuzului acestuia de a reînnoi privilegiile acordate negustorilor venețieni de pe cuprinsul Imperiului. Campania a constat în asedierea insulei Corfu, însă, ca urmare a rezistenței locuitorilor, coroborată cu apelurile venite din partea cruciaților din Regatul Ierusalimului, flota venețiană, în frunte cu dogele însuși, a luat calea Siriei și a Palestinei, unde a contribuit decisiv la ocuparea fortărețelor Tir, Acra și Jaffa (Cruciada Venețiană). De asemenea, în anul 1123 a semnat „Pactum Warmundi” cu patriarhul de Ierusalim, Gormond de Picquigny, prin care, în schimbul sprijinului naval, negustorii venețieni primeau numeroase privilegii în Regatul Ierusalimului.
Pe drumul de întoarcere, armada venețiană a întreprins o incursiune devastatoare asupra insulelor din Marea Egee, aflate în posesia Bizanțului (Rodos, Chios, Samos, Lemnos etc.) și a Cefaloniei, obligându-l pe împăratul de la Constantinopol să satisfacă solicitările comerciale ale Veneției, a readus sub ascultare orașele răzvrătite de pe coasta dalmată (Zara, Spalato, Sibenico etc.), pentru a reveni în triumf la Veneția.
Inscripția de pe mormântul său specifică: terror Graecorum...et laus Venetorum.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Domenico Michiel”. Dizionario Biografico degli Italiani[*].
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Șerban Marin, A Precedent to the Fourth Crusade. The anti-Byzantine Campaign of Doge Domenico Michiel in 1122-1126 according to the Venetian Chronicles, "Annuario. Istituto Romeno di cultura e ricerca umanistica di Venezia", 6-7 (2004-2005), p. 239-266; versiunea în limba română: Un precedent al Cruciadei a patra. Campania antibizantină a dogelui Domenico Michiel din 1122-1126 în reprezentarea cronisticii venețiene, "Studii și Materiale de Istorie Medie", 24 (2006), p. 151-180.