Sari la conținut

Incitare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Image
Membrii publicului efectuând saluturi naziste în timpul discursului lui Adolf Hitler din 30 ianuarie 1939, în care acesta a amenințat cu „anihilarea rasei evreiești din Europa!”

În dreptul penal, incitarea este încurajarea unei alte persoane de a comite o infracțiune. Acolo unde este ilegală, este cunoscută sub numele de infracțiune incipientă, în care răul este intenționat, dar s-ar putea să se fi produs sau nu.

Drept internațional

[modificare | modificare sursă]

Articolul 20 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice prevede că orice instigare la ură națională, rasială sau religioasă care constituie incitare la discriminare, ostilitate sau violență este interzisă prin lege. Faptul că puțini jurnaliști au fost urmăriți penal pentru incitare la genocid și crime de război, în ciuda recrutării lor de către guverne ca propagandiști, se explică prin statutul social relativ privilegiat al jurnaliștilor și poziția instituțională privilegiată a organizațiilor de știri în societățile liberale, care acordă o valoare ridicată presei libere.[1][2]

  1. ↑ Hickman, John (), „Why have few journalists been prosecuted for incitement to war crimes?”, European Journal of Communication (în engleză), 33 (6), pp. 657–672, doi:10.1177/0267323118790151, ISSN 0267-3231, accesat în
  2. ↑ Goldrick, Dominic Mc (), „Article 20”, The Human Rights Committee, Oxford University PressOxford, pp. 480–497, ISBN 978-0-19-825278-8, accesat în