Sari la conținut

Iuliu Hațieganu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iuliu Hațieganu
Iuliu Hațieganu
Medicul Iuliu Hațieganu
Date personale
Născut14 aprilie 1885
Dârja, Cluj, Austro-Ungaria
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj, Republica Populară Română
ÎnmormântatCimitirul Hajongard din Cluj[1] Modificați la Wikidata
PărințiIoan Hațeganu Modificați la Wikidata
Frați și suroriEmil Hațieganu, Eugen Hațieganu, Simion Hațieganu, Ioan Hațieganu
CetățenieAustro-Ungaria
Image Regatul României
Image Republica Populară Română Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
Limbi vorbiteromână
maghiară Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultatea de medicină a Universității din Cluj
Alma materUniversitatea Franz Joseph din Cluj  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Regele Ferdinand I  Modificați la Wikidata
Image Membru titular al Academiei Române
Semnătură
Image
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iuliu Hațieganu (n. , Dârja, Austro-Ungaria – d. , Cluj, România) a fost un medic internist, profesor universitar român și fondator al școlii clujene de medicină internă. A fost primul profesor de clinică medicală și primul decan al Facultății de Medicină românești din Cluj și a îndeplinit de două ori funcția de rector al Universității „Regele Ferdinand I”, în perioadele 1930–1931 și 1941–1944.[2] În 1955 a devenit membru titular al Academiei Române.[3]

La 7 noiembrie 1919, în calitate de decan al Facultății de Medicină, a inaugurat cursurile învățământului medical în limba română la Cluj.[4] A fost, de asemenea, primul președinte al societății sportive universitare înființate la Cluj în 1919, din care s-a dezvoltat clubul Universitatea Cluj.[5] Din 1994, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca îi poartă numele.[4]

A fost fratele politicianului țărănist Emil Hațieganu.[6][7]

Primii ani și afirmarea

[modificare | modificare sursă]
Image
Biserica greco-catolică din Cojocna, ridicată de Ioan Hațeganu, tatăl lui Iuliu Hațieganu

Iuliu Hațieganu s-a născut în familia preotului greco-catolic Ioan Hațeganu, în satul Dârja, comuna Panticeu. Ulterior, familia sa s-a mutat în comuna Cojocna, unde Ioan Hațeganu a ridicat o nouă biserică. Este al cincilea fiu al unei familii de preoți, având 13 copii. După absolvirea școlii primare în Cojocna, și-a continuat studiile la Cluj și apoi la liceul din Blaj. A avut alți patru frați, între care și Emil Hațieganu. A făcut studiile primare în Cojocna și în orașul Cluj. A absolvit Gimnaziul Superior din Blaj, unde a fost coleg de clasă cu viitorul cardinal Iuliu Hossu. A urmat apoi cursurile Facultății de Medicină ale Universității Franz Joseph din Cluj. În anul 1910 și-a încheiat studiile cu un doctorat și a devenit asistent al profesorului Zsigmond Purjesz. Un portret al profesorului Purjesz s-a aflat în cabinetul profesorului Hațieganu, chiar deasupra biroului său.[8][9][10]

A urmat Facultatea de Medicină a Universității din Cluj, obținând titlul de doctor în medicină în 1910. Încă din timpul studenției, a atras atenția unuia dintre cei mai reputați profesori ai facultății, internistul Zsigmond Purjesz, devenind asistentul și colaboratorul său apropiat. Purjesz îl considera pe Hațieganu urmașul său la conducerea Clinicii medicale din Cluj.[11]

Image
Ioan Hațeganu, tatăl lui Iuliu Hațieganu
Image
Bustul lui Gheorghe Comănar din Parcul Sportiv "Iuliu Hațieganu" Cluj Napoca. Gheorghe Comănar - creatorul școlii de ed. fizică din Ardeal 1908-1983"

Bazele medicinei transilvănene

[modificare | modificare sursă]

Iuliu Hațieganu s-a făcut cunoscut încă din 1914 în literatura de specialitate printr-un studiu asupra galactozuriei alimentare, publicat în Jurnalul Medical din Budapesta.[12][13]

A fost unul din delegații tineretului universitar la Adunarea Națională de la Alba Iulia și a susținut în fața Consiliului Dirigent al Transilvaniei înființarea Universității românești din Cluj și a Facultății de Medicină.[14][15] Ulterior a prezidat primul Congres al Medicilor Români din Transilvania, desfășurat la Sibiu la 28 ianuarie 1919. Iuliu Moldovan, secretar general al Resortului Ocrotirilor Sociale din cadrul Consiliului Dirigent, a prezentat programul Congresului, consacrat organizării medico-sanitare a Transilvaniei.[16]

Hațieganu a fost dedicat reorganizării sistemului de sănătate, inclusiv în domeniile educației și cercetării medicale, în Transilvania unită cu România. A fost o perioadă de mari dificultăți, generate de consecințele războiului mondial și de politica discriminatorie a statului dualist față de români.[17] Iuliu Moldovan, secretar general în cadrul Consiliului Dirigent, a jucat un rol important în această reorganizare, începându-și activitatea efectivă în cadrul Resortului Ocrotirilor Sociale la 16 decembrie 1918. Activitatea sa a oferit un amplu tablou al realităților sanitare din perioada imediat următoare Unirii.[17]

În 1919, Iuliu Hațieganu a devenit profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Cluj și primul decan al acesteia.[17][18] Mai târziu a fost rector al Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, în perioadele 1930–1931 și 1941–1944.[19]

Între anii 1919–1920 a fost primul decan al acestei facultăți.[20] A fost unul dintre cei însărcinați cu organizarea facultății și cu alegerea viitorului corp didactic.[21] Astfel, a devenit unul dintre fondatorii învățământului medical românesc clujean.[22] Cu ajutorul profesorilor din perioada respectivă, a scos, la data de 1 februarie 1920, primul număr din revista Clujul Medical.[23]

În constituirea corpului didactic al Facultății de Medicină au fost cooptați specialiști precum Victor Papilian, Titu Vasiliu, Iacob Iacobovici, Constantin Urechia, Victor Babeș și Constantin Levaditi.[24][25]

În urma Dictatului de la Viena, Facultatea de Medicină a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu.[26]

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Universitatea mutată la Sibiu s-a confruntat cu lipsa de personal, deoarece unele cadre și o parte din personalul auxiliar au fost mobilizate pe front. În acest context, Iuliu Hațieganu a intervenit și a cerut Marelui Stat Major al Armatei Române ca o parte din personal să rămână pentru a ține cursurile de medicină. În 1941, după începutul războiului cu Uniunea Sovietică, a fost mobilizat ca medic pe front, împreună cu alți medici și asistenți precum Gheorghe Buzoianu, Alexandru Pop și Emil Țeposu.[27]

La 34 de ani a ținut, la 7 noiembrie 1919, prima prelegere în limba română la nou-înființata Facultate de Medicină din Cluj, cu tema „Problema icterului cataral”, prin care a pus bazele învățământului superior medical românesc clujean.[28][29]

În perioada interbelică, școala medicală clujeană s-a dezvoltat rapid, prin consolidarea corpului didactic, a clinicilor și a activității științifice.[30]

Numele lui Iuliu Hațieganu este purtat din 1993 de Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca.[31] A fost fondatorul școlii clujene de medicină internă.[32]

Din fonduri proprii, colectă publică și bani de la ASTRA, Hațieganu a înființat între 1930–1932 la Cluj un parc destinat mișcării sportive a tinerilor.[33] Proiectul inițial al parcului a fost premiat cu medalia de bronz la Expoziția de arhitectură sportivă organizată în cadrul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936.[34][35] Parcul sportiv Iuliu Hațieganu a fost conceput în memoria unicului său fiu, Iuliu Marius „Țuțu” Hațieganu, mort în 1928 la vârsta de zece ani.[36]

Parcul, situat de-a lungul Someșului, în zona de vest a orașului, este unul dintre cele mai mari ale municipiului Cluj-Napoca, întinzându-se pe o suprafață totală de 25 ha, din care cca. 2/3 reprezintă spații verzi. Reprezintă campusul Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul UBB, locul de pregătire sportivă a studenților universității, dar și un spațiu al liniștii dedicat tuturor. În trecut, parcul purta denumirea de ,,Babeș", dar astăzi poartă numele întemeietorului său.[37]

Activitate științifică

[modificare | modificare sursă]

Profesorul Iuliu Hațieganu a fost activ în mai multe domenii ale cercetării medico-biologice, concentrându-se în principal asupra cercetării clinice. A acordat o importanță deosebită cercetării experimentale, fără a-și depăși domeniul de competență, iar clinicii în care a activat a urmărit să-i imprime caracterul unui institut clinic, orientare continuată de succesorii săi. În cercetarea clinică a pus accent pe observația clinică și pe ceea ce considera „experimentul spontan” produs la om.[38]

În cadrul școlii medicale formate în jurul său s-au afirmat patru viitori membri ai Academiei Române și 18 conferențiari și profesori.[38] Printre elevii și colaboratorii săi s-au numărat Ioan Goia, Tiberiu Spârchez, Leon Daniello, Aurel Moga, Ion Gavrilă, Octavian Fodor, Viorel Gligore, Ștefan Hărăguș și Alexandru Ciplea.[38]

Academicianul Octavian Fodor, unul dintre elevii lui Hațieganu, l-a prezentat în discursul său de recepție la Academia Română, din 30 ianuarie 1975, drept un exemplu al concepției sale despre rolul „maestrului” în formarea unei școli medicale.[39] În această concepție, formarea profesională presupunea transmiterea cunoștințelor și experienței, dar și formarea caracterului discipolilor.[40]

O preocupare importantă a lui Hațieganu a fost activitatea clinică. Împreună cu profesorul Ioan Goia, a pus accent pe cercetarea clinică desfășurată la patul bolnavului. A susținut organizarea unei clinici cu 300 de paturi, care să permită observarea unui număr mare de cazuri, precum și consultațiile gratuite în ambulatoriul clinicilor, unde erau examinați zilnic între 80 și 100 de pacienți.[41] Cazurile considerate relevante pentru activitatea clinică și didactică erau selectate pentru internare și utilizate în pregătirea practică a studenților.[41]

În colaborare cu Ioan Goia, a redactat Tratatul elementar de semiologie și patologie medicală.[42] În calitatea sa de decan al Facultății de Medicină și rector, în două mandate, al Universității din Cluj, considera că rolul universității era cercetarea, răspândirea culturii și pregătirea elitei conducătoare.[43] În anul universitar 1930–1931, în calitate de rector, a rostit în prezența familiei regale un discurs consacrat igienei și unor probleme medico-sociale ale epocii.[43]

În preajma sa s-au format patru membri ai Academiei Române și 18 conferențiari și profesori, printre care Ioan Goia, Leon Daniello, Aurel Moga, Octavian Fodor, Aron Faur, Ion Gavrilă, Viorel Gligore, Ion Jovin, Vasile Cosma și alții.[43] Iuliu Hațieganu a susținut planul unei clinici mari, cu 300 de paturi, și consultațiile gratuite la ambulatoriul clinicilor. A fost preocupat de educația sanitară și de răspândirea măsurilor elementare de igienă.[43]

A fost activ în cadrul ASTRA, fiind șef al despărțământului Cluj, precum și în cadrul „Extensiei Universitare” și al organizației „Șoimii Carpaților”; a condus și sectorul „Educația fizică universitară”.[43][44] La inițiativa sa a fost înființată revista Viața Universitară.[45]

Iuliu Hațieganu a primit titlul de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” în 1954.[46] Potrivit lui Florea Marin, medicul francez Émile Sergent l-a caracterizat drept „cea mai complexă personalitate medicală a Europei din acea vreme”.[43]

Hațieganu a desfășurat și o activitate socială și universitară, fiind implicat în inițiative precum „Extensiunea Universitară”, ASTRA și Șoimii Carpaților, precum și în constituirea Asociației „Prietenii Universității” și în promovarea educației fizice universitare.[47][48] A susținut educația sanitară sistematică și practică, adresată populației și orientată spre însușirea măsurilor elementare de igienă.[49] A fost primul decan al Facultății românești de Medicină din Cluj.[50]

Activitatea politică

[modificare | modificare sursă]

În 1931, Hațieganu a făcut parte din guvernul condus de Nicolae Iorga, în calitate de ministru de stat pentru Ardeal. Relațiile sale cu guvernul s-au deteriorat în cursul mandatului. Potrivit istoricului Mihai Ghițulescu, Hațieganu era nemulțumit de lipsa libertății de acțiune în administrarea problemelor Transilvaniei și dorea să conducă un „minister efectiv”; presa vremii relata, de asemenea, că apropierea sa de Partidul Național-Țărănesc îl făcuse suspect în ochii unor membri ai guvernului. În iunie 1931 și-a dat demisia, iar succesorul său în funcția de ministru pentru Ardeal a fost Valer Pop.[51]

Perioada comunistă

[modificare | modificare sursă]

Odată cu instaurarea regimului comunist, noua situație politică l-a afectat atât pe Hațieganu, cât și pe colaboratorii săi, mai multe cadre ale Facultății de Medicină fiind îndepărtate din funcții în cadrul epurărilor politice. Hațieganu însuși a fost înlăturat de la catedră și din clinică, fiind reîncadrat în 1953.[52]

În 1985, sărbătorirea centenarului nașterii lui Iuliu Hațieganu a fost interzisă de autoritățile comuniste.[53]

Doctorul și omul de știință

[modificare | modificare sursă]

O preocupare consecventă a lui Hațieganu a fost și stabilirea pediatriei sociale drept normă profesională. Profesorul Nicolae Miu spunea despre el:[54]

„Marele Hațieganu a pus bazele. Organiza deplasări în diferite medii sociale unde voia să cunoască incidența anumitor boli, condițiile în care evoluau sau apăreau focarele.”
—Nicolae Miu

În activitatea sa clinică, Hațieganu acorda o importanță deosebită observației directe a bolnavului. Academicianul Octavian Fodor aprecia că acesta „a ridicat la înaltă măiestrie cercetarea clinică”, având ca metodă principală observația clinică.[55]

A fost, de asemenea, un susținător al educației fizice și al amenajării de spații destinate practicării sportului. În perioada în care a fost rector al Universității din Cluj a organizat conferințe dedicate educației fizice și a contribuit la realizarea parcului sportiv universitar.[56][57]

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Ofițer, pentru cultură (23 septembrie 1942)[58]
  • titlul de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” (5 august 1954) „pentru merite excepționale și realizări deosebite în domeniul ocrotirii sănătății oamenilor muncii”[59]
  • Ordinul Muncii clasa I (27 mai 1955) „pentru activitate îndelungată, deosebit de valoroasă, didactică, științifică, practică și cu ocazia împlinirii vîrstei de 70 ani”[60]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (31 decembrie 1956) „cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înființarea Societății Academice Romîne, pentru merite deosebite in muncă”[61]

Note

[modificare | modificare sursă]


  1. ↑ „Haţieganu családi kripta”.
  2. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania – Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  3. ↑ „Membrii Academiei Române – litera H”. Academia Română. Accesat în .
  4. 1 2 „Istoric”. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”. Accesat în .
  5. ↑ „Istoria clubului Universitatea Cluj”. FC Universitatea Cluj. Accesat în .
  6. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  7. ↑ „Generația Unirii exterminată în Gulag”. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Accesat în .
  8. ↑ Dr. A. Rozor, Profesorul Iuliu Hațieganu. 110 ani de la naștere
  9. ↑ De vorbă cu dl. prof. dr. I. Hațieganu, șeful Clinicei Medicale din Cluj. Patria 1926/14.
  10. ↑ Florea, Marin (). Medicii și Marea Unire. Tipomur. p. 164.
  11. ↑ „Iuliu Hațieganu” (PDF) (4–7). Cele Trei Crișuri. .
  12. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  13. ↑ „Medicul și profesorul Iuliu Hațieganu”. Episcopia Greco-Catolică de Oradea. . Accesat în .
  14. ↑ „O personalitate pe zi: Medicul Iuliu Hațieganu”. AGERPRES. . Accesat în .
  15. ↑ Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. pp. 85–86. ISBN 973-95796-1-2.
  16. ↑ Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. pp. 82, 85–86. ISBN 973-95796-1-2.
  17. 1 2 3 Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. pp. 163–164. ISBN 973-95796-1-2.
  18. ↑ „Anuarul Universității din Cluj pe anul școlar 1923–1924” (PDF). Universitatea din Cluj. p. 60. Accesat în .
  19. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  20. ↑ „Istoric”. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Accesat în .
  21. ↑ Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. ISBN 973-95796-1-2.
  22. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  23. ↑ „The history of Clujul Medical”. 91 (1). Clujul Medical. : 5–6. doi:10.15386/cjmed-975.
  24. ↑ „Școala Memoriei 2005. Dinu M. Antonescu”. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Accesat în .
  25. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  26. ↑ „Istoric”. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Accesat în .
  27. ↑ Cârja, Cecilia (). Universitari și universități în spațiul românesc (sec. XIX-XX), Studii și interpretări. Mega. p. Ani de pribegie. Universitatea din Cluj refugiată la Sibiu în perioada celui de Al Doilea Război Mondial, pp. 95-111.
  28. ↑ „Istoric”. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Accesat în .
  29. ↑ „Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu" Cluj-Napoca” (PDF). Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”. Accesat în .
  30. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  31. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  32. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  33. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  34. ↑ „Parcul Iuliu Hațieganu”. Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj. Accesat în .
  35. ↑ „FOTO Parcul clujean premiat cu bronz la Olimpiada deschisă de Hitler”. Adevărul. . Accesat în .
  36. ↑ „Țuțu Hațieganu” (PDF). Țara Noastră. . Accesat în .
  37. ↑ Universitatea Babeș-Bolyai. „Parcul sportiv”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  38. 1 2 3 Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. pp. 164–165. ISBN 973-95796-1-2.
  39. ↑ Sorin Nicu Blaga (). „Academicianul Octavian Fodor: 110 ani de la naștere”. Viața Medicală. Accesat în .
  40. ↑ Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. p. 165. ISBN 973-95796-1-2.
  41. 1 2 Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. p. 165. ISBN 973-95796-1-2.
  42. ↑ „Hațieganu—Goia: Tratat elementar de semiologie și patologie medicală” (PDF). Mișcarea Medicală Românească. . Accesat în .
  43. 1 2 3 4 5 6 Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. pp. 164–166. ISBN 973-95796-1-2.
  44. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  45. ↑ „Anuarul Universității „Regele Ferdinand I" din Cluj-Sibiu pe anul școlar 1941–1942” (PDF). Universitatea „Regele Ferdinand I”. p. 279. Accesat în .
  46. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 323 din 5 august 1954 pentru conferirea titlului de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” unor medici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 39, 14 august 1954, p. 334.
  47. ↑ Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. pp. 164–166. ISBN 973-95796-1-2.
  48. ↑ „Anuarul Universității „Regele Ferdinand I" din Cluj-Sibiu pe anul școlar 1941–1942” (PDF). Universitatea „Regele Ferdinand I”. p. 293. Accesat în .
  49. ↑ Marin, Florea (). Medicii și Marea Unire. Târgu Mureș: Tipomur. pp. 164–166. ISBN 973-95796-1-2.
  50. ↑ „Personalități ale vieții universitare din Transilvania. Iuliu Hațieganu”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  51. ↑ Ghițulescu, Mihai (). „O controversă electorală din 1931 – despre politică, gen și familie într-o universitate interbelică” (PDF). Revista Bibliotecii Academiei Române. 7 (14): 84. Accesat în .
  52. ↑ Grozav, Victoria (). „Epurarea corpului didactic al Facultății de Medicină din Cluj în primul deceniu comunist”. 10 (2). Plural. History. Culture. Society: 103–130. doi:10.37710/plural.v10i2_5.
  53. ↑ „Aniversarea... | Romania Libera”, Romania Libera, accesat în
  54. ↑ Doru Cobuz (). „Fenomenul Hațieganu”. Jurnalul Național. Accesat în .
  55. ↑ Anca Aldea (). „Iuliu Hațieganu”. Jurnalul Național. Accesat în .
  56. ↑ Anca Aldea (). „Iuliu Hațieganu”. Jurnalul Național. Accesat în .
  57. ↑ „Parcul sportiv”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în .
  58. ↑ Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
  59. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 323 din 5 august 1954 pentru conferirea titlului de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” unor medici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 39, 14 august 1954, p. 334.
  60. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 213 din 27 mai 1955 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I profesorului dr. Iuliu Hațieganu, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 17, 20 iunie 1955, p. 155.
  61. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 694 din 31 decembrie 1956 pentru conferirea Ordinului „Steaua Republicii Populare Române”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de știință și cultură, precum și unor salariați din cadrul Academiei Republicii Populare Române, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 2, 16 ianuarie 1957, p. 14.



Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Blăjan Ștefan, Contemporanii și urmașii despre Iuliu Hațieganu, Cluj 1985,
  • Florea Marin: Vieți dedicate omului: personalități medicale clujene, vol I. Iuliu Hațieganu, Jozsef Jakabi, Victor Papilian, Cluj 1993,
  • Mihail Mihailide (), „Nașul, nașa și șantajul. Un mare cardiolog – sperjur!”, Viața Medicală, nr. 36 (1234), arhivat din original la , accesat în  
  • Florea Marin, Iuliu Hațieganu, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu“, Cluj-Napoca, 1999

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Image Materiale media legate de Iuliu Hațieganu la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iuliu_Hațieganu&oldid=17997276