Men Explain Things to Me
Men Explain Things to Me | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Rebecca Solnit[*]  |
| Subiect | teoria feministă[*] |
| Ediția originală | |
| Titlu original | Men Explain Things to Me Los hombres me explican cosas Mannen leggen me altijd alles uit |
| Limba | engleză |
| Editură | Haymarket Books[*] |
| Ilustrator | Ana Teresa Fernández[*] |
| Țara primei apariții | .svg){kind=small} Statele Unite ale Americii |
| Data primei apariții | |
| Dewey Decimal | 305.42[1] |
Modifică date / text  | |
Men Explain Things to Me este o colecție de eseuri din 2014 a scriitoarei americane Rebecca Solnit(d), publicată de Haymarket Books(d). Cartea conținea inițial șapte eseuri, eseul principal fiind citat în The New Republic(d) ca piesa care „a lansat termenul mansplaining(d)”.[2] Totuși, Solnit însăși nu a folosit acest cuvânt în eseul original și, ulterior, a respins termenul.[3] Ediția extinsă din septembrie 2015 a inclus două eseuri noi: „Cassandra Among the Creeps” și „#YesAllWomen: Feminists Rewrite the Story”.
Rezumat
[modificare | modificare sursă]
Fiecare capitol este un eseu separat, scris în ani diferiți, care sintetizează un aspect cheie al lumii femeilor sub regimul patriarhal.
„Men Explain Things to Me” (2014)
[modificare | modificare sursă]Eseul omonim se concentrează pe reducerea la tăcere a femeilor, cu o atenție deosebită asupra ideii că bărbații par să creadă că, indiferent de ceea ce spune o femeie, un bărbat știe întotdeauna mai bine. Acest fenomen va fi etichetat ulterior drept mansplaining(d). Solnit susține că ignorarea vocilor feminine este o încălcare a libertății acestora și, în fapt, un abuz de putere. Atunci când vocea feminină nu are credibilitate în mintea masculină, probleme grave precum moartea violentă, abuzul, hărțuirea și violul sunt adesea ignorate sau minimalizate.
„The Longest War” (2013)
[modificare | modificare sursă]Acest eseu se concentrează pe violența împotriva femeilor, subliniind faptul că femeile au o probabilitate mult mai mare de a fi ucise, abuzate sau violate de partenerii lor. Solnit descrie modul în care comunitatea online facilitează și permite acest mediu violent, folosind cazul violului și morții lui Jyoti Singh din New Delhi(d) ca exemplu public al tipurilor de violență cu care se confruntă femeile.
„Worlds Collide in a Luxury Suite” (2011)
[modificare | modificare sursă]Eseul este scris ca răspuns la cazul de agresiune sexuală(d) în care a fost implicat Dominique Strauss-Kahn, fostul director al FMI. Solnit face o analogie între modul în care FMI profită de națiunile foste colonizate și modul în care lumea profită de femeile aflate în poziții vulnerabile, echivalând instituția cu puterea masculină dominantă.
„In Praise of the Threat: What Marriage Equality Really Means” (2013)
[modificare | modificare sursă]Solnit propune ideea că opoziția față de căsătoria între persoane de același sex provine dintr-o misoginie ideologică. Deoarece aceste uniuni nu funcționează în limitele rolurilor de gen tradiționale, ele reprezintă o amenințare la adresa structurii patriarhale, fiind uniuni între parteneri egali.
„Grandmother Spider” (2014)
[modificare | modificare sursă]Eseul examinează anihilarea simbolică a femeilor de-a lungul istoriei și în fața legii. Solnit oferă exemple precum legile engleze ale căsătoriei, în care femeile erau proprietatea soților, sau arborii genealogici care conțin doar bărbați, subliniind ștergerea femeilor din texte și din istorie.
„Woolf’s Darkness: Embracing the Inexplicable” (2009)
[modificare | modificare sursă]Concentrat pe influența lui Virginia Woolf, eseul este o meditație asupra viitorului incert. Solnit argumentează că un viitor „întunecat” (necunoscut) conține posibilități nelimitate și fluide care ar trebui îmbrățișate, nu temute.
„Cassandra Among the Creeps” (2014)
[modificare | modificare sursă]Folosind mitul Cassandrei, Solnit abordează problema credibilității — cine are dreptul să fie crezut și de ce — și modul în care femeile sunt puse la îndoială atunci când vorbesc despre abuzuri sau agresiuni sexuale.
„#YesAllWomen: Feminists Rewrite the Story” (2014)
[modificare | modificare sursă]Scris ca răspuns la atacurile din Isla Vista din 2014 și la mișcarea #YesAllWomen(d), eseul analizează puterea limbajului în istoria feministă, menționând inventarea unor termeni precum „hărțuire sexuală” sau „cultura violului”.
„Pandora’s Box and the Volunteer Police Force” (2014)
[modificare | modificare sursă]Eseul final este un apel la acțiune. Solnit folosește Cutia Pandorei ca metaforă pentru ideile de egalitate: odată ce spiritele au fost eliberate, ideile nu mai pot fi ucise, în ciuda încercărilor unei „forțe de poliție voluntare” (în special online) de a menține femeile la locul lor prin frică.
Recepție
[modificare | modificare sursă]Helen Lewis de la New Statesman a declarat că, după ce a citit cartea, a simțit imediat nevoia de a cumpăra toate celelalte lucrări ale autoarei.[4] Kate Tuttle de la The Boston Globe a remarcat că volumul „vibrează de putere și spirit”.[5] Cartea a fost tradusă în numeroase limbi, inclusiv spaniolă, franceză, germană, italiană și turcă.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://catalog.loc.gov/vwebv/holdingsInfo?searchId=23756&recCount=25&recPointer=3&bibId=21100407. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Lewis, Helen (). „The Essay That Launched the Term "Mansplaining"”. New Republic.
- ↑ Staff, MPR News. „Do we need a different word for 'mansplaining'?”. Accesat în .
- ↑ Lewis, Helen (). „Mansplainers anonymous: Men Explain Things to Me by Rebecca Solnit”. New Statesman.
- ↑ Tuttle, Kate (). „'The True American,' 'Men Explain Things to Me,' 'The Tale of the Dueling Neurosurgeons,' 'Eating Wildly'”. The Boston Globe.
