Proprietate imobiliară


Proprietățile imobiliare sunt proprietăți formate din teren și clădirile de pe acesta, împreună cu resursele sale naturale, cum ar fi culturile agricole, mineralele sau apa, și animalele sălbatice. Proprietățile imobiliare sunt diferite de proprietățile personale, care nu sunt atașate permanent terenului (sau vin odată cu terenul), cum ar fi vehiculele, bărcile, bijuteriile, mobilierul, uneltele și materialul rulant al unei ferme și animalele de fermă. Termenul de „proprietate imobiliară” include orice terenuri și clădiri aflate în proprietate privată, proprietate publică (proprietate de stat) sau proprietate comercială (de afaceri).[1]
Pentru ca o structură (numită și îmbunătățire sau element fix) să fie considerată parte a proprietății imobiliare, aceasta trebuie să fie integrată sau fixată pe teren. Aceasta include culturi, clădiri, utilaje, fântâni, baraje, iazuri, mine, canale și drumuri. În țările în care proprietatea personală asupra bunurilor imobiliare este exercitată de persoane, dreptul civil protejează statutul bunurilor imobiliare pe piețele imobiliare, unde agenții imobiliari lucrează pe piața cumpărării și vânzării de bunuri imobiliare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Real Estate: Definition, Types, How to Invest in It”, Investopedia (în engleză), accesat în