lene

română

Etimologie

Din slavă (veche) lĕnĩ.

Pronunție

• AFI: /ˈle.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului lene
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lene	invariabil
Articulat	lenea	invariabil
Genitiv-Dativ	lenei	invariabil
Vocativ	lene	invariabil

1. faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală.

Cuvinte derivate

• alene
• leneș
• lenos

Traduceri

Traduceri

franceză: paresse (français) f.,

Anagrame

• elen

Referințe

• DEX '98 via dexonline