Cyberpunk

Cyberpunk

O captură de ecran din InSilico, un centru urban cyberpunk din „Second Life”
Genuri conexe	Științifico-fantastic, Steampunk
Trăsături distincte	Inteligență artificială, cyberware, megacorporații
Exemple din literatură
Titlu 1	Neuromancer
Titlu 2	Do Androids Dream of Electric Sheep?
Titlu 3	Akira
Exemple de ecranizări
Serie 1	Judge Dredd
Serie 2	Tron
Subgenuri
Biopunk Solarpunk

Peisajele artificiale și „luminile orașului noaptea” au fost unele dintre primele metafore folosite de gen pentru cyberspace (în Neuromancer, de William Gibson). De sus în jos: Shibuya, Tokio (Japonia), Times Square, New York (Statele Unite ale Americii), Monterrey, Nuevo León (Mexic) și São Paulo (Brazilia).

Cyberpunk este un subgen al literaturii SF plasat într-un viitor distopic. Este caracterizat prin concentrarea sa pe combinația dintre „lowlife și high tech”. Acesta prezintă o serie de realizări tehnologice și științifice futuriste, inclusiv inteligența artificială și tehnologiile cibernetice (cyberware), care sunt puse în contrast cu prăbușirea societății, distopia sau declinul. O parte semnificativă a genului cyberpunk își are originile în mișcarea „New Wave” a literaturii științifico-fantastice din anii '60 și '70. În această perioadă, scriitori de seamă precum Philip K. Dick, Michael Moorcock, Roger Zelazny, John Brunner, J. G. Ballard, Philip José Farmer și Harlan Ellison au explorat impactul tehnologiei, al culturii consumului de droguri și al revoluției sexuale. Acești autori s-au îndepărtat de tendințele utopice predominante în literatura științifico-fantastică anterioară.

Benzi desenate care explorau teme cyberpunk au început să apară încă de la Judge Dredd, publicat pentru prima dată în 1977 în antologia britanică de benzi desenate 2000 AD. Lansat în 1984, Neuromancer — romanul de debut influent al lui William Gibson — a contribuit la consacrarea cyberpunk-ului ca gen, inspirându-se din subcultura punk și din cultura timpurie a hackerilor. Ronin, de Frank Miller, este un exemplu de roman grafic cyberpunk. Printre alți scriitori cyberpunk influenți s-au numărat Bruce Sterling și Rudy Rucker. Subgenul cyberpunk japonez a luat naștere în 1982 odată cu debutul seriei manga Akira a lui Katsuhiro Otomo, adaptarea sa ulterioară sub formă de film anime (regizat tot de Otomo, în 1988) contribuind la popularizarea acestui subgen.

Printre primele filme din acest gen se numără Blade Runner (1982) al lui Ridley Scott – una dintre numeroasele opere ale lui Philip K. Dick adaptate pentru marele ecran (în acest caz, după romanul Visează androizii oi electrice?). De asemenea, filme cyberpunk de succes au fost RoboCop (1987), Total Recall (1990), Judge Dredd (1995) și trilogia Matrix (1999–2003). Serialul Max Headroom (1987) este considerat prima producție de televiziune cyberpunk; acțiunea acestuia se desfășoară într-o distopie futuristă condusă de o oligarhie a rețelelor de televiziune, în care hacking-ul informatic juca un rol central în numeroase fire narative.

Printre producțiile cyberpunk mai recente se numără Tron: Ares (2025) și Tron: Legacy (2010) – continuări ale filmului original Tron (1982); Blade Runner 2049 (2017), o continuare a filmului original din 1982; Dredd (2012), care nu a fost o continuare a filmului original; Ghost in the Shell (2017), o adaptare live-action a manga-ului original; Alita: Battle Angel (2019), bazat pe manga-ul japonez din anii '90 Battle Angel Alita; serialul Netflix din 2018 Altered Carbon, bazat pe romanul omonim din 2002 al lui Richard K. Morgan; precum și jocul video Cyberpunk 2077 (2020) și miniseria de animație online (ONA) Cyberpunk: Edgerunners (2022), ambele bazate pe jocul de roluri de masă Cyberpunk (1988) creat de R. Talsorian Games.

O interpretare a ploii digitale, similară imaginilor utilizate la Ghost in the Shell și, mai târziu, la The Matrix.

Vezi și

• Listă de lucrări cyberpunk
• Dieselpunk

Legături externe

• CyberPunk.net