Lumina de gaz (film din 1944)
.jpg)
.svg){kind=small}
Lumina de gaz (în engleză Gaslight), cunoscut și ca Lampa de gaz este un film american, un Thriller psihologic din 1944 regizat de George Cukor, cu Charles Boyer, Ingrid Bergman, Joseph Cotten și Angela Lansbury la debutul ei cinematografic. Adaptat de John Van Druten, Walter Reisch și John L. Balderston după piesa lui Patrick Hamilton, „Gas Light” (1938), filmul prezintă povestea unei tinere femei pe care soțul ei o manipulează treptat, făcând-o să creadă că se îndreaptă spre nebunie.[14][15]
Acesta este un remake al filmului britanic din 1940, Gaslight, regizat de Thorold Dickinson. Are o amploare și un buget mai mare și conferă o atmosferă diferită materialului sursă. Pentru a evita confuzia cu primul film, versiunea lui Cukor a fost inițial intitulată Crima din Thornton Square (The Murder in Thornton Square) în Marea Britanie.[16] Filmul prezintă numeroase abateri față de piesa de teatru originală, deși drama centrală rămâne aceea a unui soț care încearcă să-și înnebunească soția pentru a-i distrage atenția de la activitățile sale criminale.
Gaslight a fost lansat în cinematografe pe 4 mai 1944 de către Metro-Goldwyn-Mayer, fiind aclamat de critici, și a primit șapte nominalizări la cea de-a 17-a ediție a Premiilor Oscar, inclusiv la categoria Cel mai bun film, câștigând două premii: Cea mai bună actriță (pentru Bergman) și Cea mai bună scenografie. În 2019, filmul a fost selectat pentru conservare în National Film Registry (Registrul Național de Filme al Statelor Unite) de către Biblioteca Congresului, fiind considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.[17][18][19]
Rezumat
[modificare | modificare sursă]
În 1875, după ce cântăreața celebră de operă Alice Alquist este ucisă în propria casă din Londra victoriană, nepoata ei orfană, Paula, este trimisă în Italia, unde ajunge să studieze opera pentru a-i călca pe urmele lui Alice. În timpul lecțiilor de canto, Paula este fermecată de acompaniatorul ei, Gregory Anton, cu care se căsătorește după o idilă fulgerătoare de două săptămâni. Cei doi se stabilesc la Londra, unde Paula a moștenit casa mătușii sale, rămasă neocupată de mult timp. Paula se luptă cu amintirea uciderii mătușii sale, iar Gregory îi sugerează să depoziteze mobilierul lui Alice în pod.
Când Paula găsește o scrisoare adresată mătușii sale de la un bărbat pe nume Sergis Bauer, Gregory reacționează violent, dar își cere scuze. El angajează o tânără menajeră, Nancy, insistând ca ea să primească instrucțiuni de la el, în loc de la soția sa „nervoasă”. Paula este nedumerită când Gregory începe să o mustre pentru presupusa ei uitare. În timpul unei vizite la Turnul Londrei, ea nu reușește să găsească o broșă de familie pe care el i-o dăduse, deși el o pusese în siguranță în poșeta ei. Gregory începe apoi să o mustre pentru că neagă faptul că a dat jos tablourile de pe perete, ascunzându-le în colțuri ciudate ale casei. Tulburată de zgomotele care vin din podul acoperit cu scânduri atunci când Gregory nu este acasă, Paula observă că și luminile cu gaz se estompează fără un motiv aparent.
Gregory flirtează fără rușine cu Nancy, a cărei lipsă de respect evidentă îi agravează starea de nervozitate a Paulei. Comportamentul anxios al Paulei este remarcat de inspectorul Brian Cameron de la Scotland Yard, un admirator al lui Alice încă din copilărie. Impresionat de asemănarea Paulei cu mătușa ei, Cameron încearcă să redeschidă cazul nerezolvat, descoperind că Alice deținea bijuterii regale prețioase care nu au fost recuperate după uciderea ei.
Izolându-și soția de lume, Gregory o convinge că este instabilă și cleptomană, prea bolnavă pentru a apărea în public. Când Paula insistă să participe la un recital organizat de un vechi prieten de familie, Gregory o acuză pe Paula că i-a furat ceasul de buzunar în timpul evenimentului. Când el îl „găsește” în poșeta ei, Paula devine isterică în fața oaspeților, printre care se află și Cameron. Ducând-o pe Paula acasă, Gregory susține furios că mama ei a murit într-un azil și că scrisoarea pe care ea a descoperit-o de la Sergis Bauer nu a existat niciodată. Punându-și la îndoială propria sănătate mintală, Paula se prăbușește.
Între timp, Cameron a recrutat un polițist pentru a-l supraveghea pe Gregory, care vizitează adesea o casă abandonată învecinată; în timp ce flirtează cu Nancy, polițistul află că Gregory intenționează să o interneze pe Paula într-un azil. În timp ce Gregory este plecat, Cameron îi oferă ajutorul Paulei, confirmându-i că zgomotele din pod și luminile pâlpâitoare ale lămpilor cu gaz sunt reale. El deduce că Gregory a intrat în propriul său pod printr-un luminator, trecând prin casa goală de alături, pentru a căuta pe ascuns printre lucrurile lui Alice bijuteriile ascunse ale acesteia. Când Gregory aprinde luminile din pod, alimentarea cu gaz a luminilor de la parter este redusă. Cameron deschide cu forța biroul lui Gregory, iar Paula găsește scrisoarea de la Bauer despre care soțul ei insista că era o iluzie. Cameron afirmă că Gregory o împinge sistematic spre nebunie. „Gregory” este, de fapt, Sergis Bauer, cel care a ucis-o pe Alice, dar a fost oprit de o tânără Paula înainte de a-i găsi bijuteriile. Căsătoria sa cu Paula a fost un plan pentru a obține acces la casa mătușii ei, urmată de o strategie de a o interna pe Paula într-un azil, obținând astfel acces deplin la averea lui Alice.
În același timp, Sergis descoperă bijuteriile lui Alice ascunse la vedere, cusute într-unul dintre celebrele costume ale acesteia. Când se întoarce jos, își găsește biroul descuiat. O interoghează pe Paula, epuizată psihic, care recunoaște că biroul a fost deschis de un bărbat care o vizitase. Pentru a o proteja pe Paula, bucătăreasa binevoitoare, Elizabeth, neagă că ar fi văzut vreun bărbat și îl asigură pe Sergis că totul a fost doar o născocire a imaginației Paulei, ceea ce o aruncă pe aceasta în disperare. Cameron apare și îl confruntă pe Sergis, urmărindu-l până în pod și legându-l de un scaun. Convinsă în sfârșit de propria-i sănătate mintală, Paula consimte la cererea lui Sergis de a rămâne singură cu el, moment în care Sergis o îndeamnă pe Paula să-l elibereze. Paula îl tachinează, căutând în biroul lui un cuțit imaginar cu care să-l elibereze, dar găsind în schimb broșa „dispărută”. În timp ce poliția îl duce pe Sergis de acolo, Cameron își exprimă dorința de a o revedea pe Paula.
Distribuție
[modificare | modificare sursă]- Charles Boyer – Gregory Anton/Sergis Bauer
- Ingrid Bergman – Paula Alquist Anton
- Joseph Cotten – Brian Cameron
- Dame May Whitty – Miss Bessie Thwaites
- Angela Lansbury – Nancy Oliver, în primul ei rol într-un film
- Barbara Everest – Elizabeth Tompkins
- Emil Rameau – Maestro Guardi
- Edmund Breon – General Huddleston, șeful lui Brian
- Halliwell Hobbes – Mr. Mufflin, avocatul Paulei
- Tom Stevenson – Agentul Williams
- Heather Thatcher – Lady Mildred Dalroy
- Lawrence Grossmith – Lord Freddie Dalroy (ultimul rol din film înainte de moartea sa)
- Jakob Gimpel - pianist
Fără mențiune în genericul filmului:
- Terry Moore – Paula, în vârstă de 14 ani
- Lassie Lou Ahern – fetiță
- Arthur Blake – majordom[20]
- Leonard Carey – ghid turistic la Turnul Londrei[20]
- Alec Craig – Turnkey[20]
- Gibson Gowland – servant
- Gary Gray – băiat în parc cu bona
- Joy Harington – d-ra Laura Pritchard[20]
- Syd Saylor – angajat la bagaje
- Morgan Wallace – Fred Garrett
- Helen Flint – Franchette
Producție
[modificare | modificare sursă]Încurajată de succesul piesei de teatru și al filmului britanic din 1940, Metro-Goldwyn-Mayer a cumpărat drepturile de refacere a filmului, dar cu o clauză care impunea distrugerea tuturor copiilor existente ale primului film,[21] ajungând chiar până la încercarea de a distruge negativul.[22][23] Evident, această dispoziție nu a fost respectată întocmai, întrucât filmul Gaslight din 1940 rămâne disponibil pentru proiecții în sălile de cinema, difuzări la televiziune și lansări pe DVD.
În cultura populară
[modificare | modificare sursă]Autorii de cărți de dezvoltare personală și de psihologie populară au transformat titlul filmului într-un verb, o așa-numită Conversiune lingvistică. Termenul Gaslighting a ajuns să însemne manipularea unei persoane sau a unui grup de persoane pentru a-i determina să-și pună la îndoială propria sănătate mintală sau realitatea, într-un mod similar cu cel în care a fost manipulat protagonistul filmului.[24]
Lansare și primire
[modificare | modificare sursă]Încasări
[modificare | modificare sursă]Conform datelor MGM, filmul a încasat 2.263.000 de dolari în SUA și Canada și 2.350.000 de dolari pe alte piețe, înregistrând un profit de 941.000 de dolari (echivalentul a aproximativ 17.200.000 de dolari în 2025).[25]
Reacția criticilor
[modificare | modificare sursă]În general, criticii consideră că și remake-ul american este un film clasic. Interpretarea lui Bergman, premiată cu Oscar, a fost considerată de mult timp una dintre cele mai bune din toate timpurile, în timp ce interpretarea lui Boyer în rolul lui Gregory a fost, de asemenea, nominalizată la Oscar. Criticul de film al ziarului The New York Times, Bosley Crowther, i-a lăudat pe actori. El a scris: „Iar cu domnul Boyer conducând acțiunea în stilul său hipnotic și impasibil, în timp ce flăcările pâlpâie ciudat în arzătoarele cu gaz și muzica de atmosferă răsună cu amenințări grele, nu este de mirare că domnișoara Bergman se destramă într-un mod extrem de tulburător. Ambii actori populari își interpretează rolurile până la capăt. De asemenea, sunt adăugate în mod interesant mici schițe de personalitate de către Joseph Cotten în rolul unui detectiv încăpățânat, Dame May Whitty și Angela Lansbury în rolul unei menajere.”[26]
Criticul de film Manny Farber, scriind în The New Republic, a consemnat următoarea apreciere a interpretării lui Bergman:
„O mare parte din meritul pentru calitatea [filmului] îi revine domnișoarei Bergman, care reușește să redea nuanțe de isterie, nedumerire sau iubire care fac ca episoadele, de fapt statice, să pară suficient de flexibile și pline de sens… ea este una dintre puținele actrițe de la care se așteaptă – și li se permite – să facă acest lucru în filme. Entuziasmul și talentul ei actoricesc o fac uneori să exagereze inutil… dar reușește să interpreteze frumos o femeie neprevăzătoare și naivă, rănită și dezorientată, iar abilitatea ei binecunoscută de a întruchipa cea mai adorabilă și iubitoare dintre soții face ca natura tragediei și a cruzimii să pară și mai extremă.[27]”
Pe Rotten Tomatoes, filmul are un rating de aprobare de 94%, bazat pe recenziile a 86 de critici. Consensul rezumă: „Adaptarea cinematografică plină de viață a lui George Cukor după piesa Angel Street prinde viață prin confruntarea plină de suspans a lui Ingrid Bergman cu Charles Boyer, un personaj de un rău straniu, cu un efect palpitant, dar totodată melodramatic.”[28] Pe Metacritic, filmul are un scor mediu ponderat de 78 din 100, bazat pe 13 critici, pe care site-ul le califică drept recenzii „în general favorabile”.[29]
Analiza filmului noir
[modificare | modificare sursă]În 2006, criticul de film Emanuel Levy a discutat aspectele de Film noir ale peliculei:
„Un thriller impregnat de paranoia, Gaslight este un film noir de epocă [sic] care, la fel ca The Lodger (Chiriașul) și Hangover Square ale lui Alfred Hitchcock, are ca decor epoca edwardiană. Este interesant să speculăm asupra importanței unui ciclu cinematografic din anii 1940 care poate fi descris ca '”Nu-ți încrede soțul”. Acesta a început cu trei filme ale lui Hitchcock: Rebecca (1940), Suspicion (Suspiciune) (1941) și Shadow of a Doubt (Îndoiala) (1943), și a continuat cu Gaslight și Jane Eyre (ambele din 1944), Dragonwyck (1945), Notorious și The Spiral Staircase (Scara în spirală) (ambele din 1946), The Two Mrs. Carrolls (Cele două doamne Carroll) (1947), precum și Sorry, Wrong Number (Scuze, număr greșit) și Sleep, My Love (Dormi, iubirea mea) (ambele din 1948). Toate aceste filme utilizează vocabularul vizual al filmului noir și au aceeași premisă și structură narativă: viața unei femei bogate și protejate este amenințată de un bărbat mai în vârstă și deranjat mintal, adesea soțul ei. În toate aceste filme, casa, de obicei un simbol al siguranței și al protecției în filmele de la Hollywood, devine o capcană a terorii.[30]”
Premii și nominalizări
[modificare | modificare sursă]| Premiu | Categorie | Nominalizat(i) | Rezultat | Ref. |
|---|---|---|---|---|
| Premiile Oscar | Premiul Oscar pentru cel mai bun film | Metro-Goldwyn-Mayer | Nominalizare | [31] [32] |
| Premiul Oscar pentru cel mai bun actor | Charles Boyer | Nominalizare | ||
| Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță | Ingrid Bergman | Câștigat | ||
| Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar | Angela Lansbury | Nominalizare | ||
| Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat | John L. Balderston, Walter Reisch, John Van Druten | Nominalizare | ||
| Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri (alb-negru) | Cedric Gibbons, William Ferrari, Paul Huldschinsky, Edwin B. Willis | Câștigat | ||
| Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine (alb-negru) | Joseph Ruttenberg | Nominalizare | ||
| Festivalul Internațional de Film de la Cannes | Grand Prix | George Cukor | Nominalizare | |
| Premiile Globul de Aur | Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (dramă) | Ingrid Bergman | Câștigat | [33] |
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ http://www.britannica.com/EBchecked/topic/682379/Gaslight. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 https://web.archive.org/web/20200728203105/https://www.bfi.org.uk/news-opinion/news-bfi/lists/10-great-films-set-victorian-london. Arhivat din original la
|archive-url=necesită|archive-date=(ajutor). Accesat în . Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) - ↑ „Lumina de gaz” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 http://www.bbfc.co.uk/releases/murder-thornton-square. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 http://stopklatka.pl/film/gasnacy-plomien-1944. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 Jean-David Blanc. „Lumina de gaz” (în franceză). AlloCiné. Wikidata Q31165. Accesat în .
- 1 2 3 4 http://decine21.com/Peliculas/Luz-que-agoniza-4245. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 6 http://www.imdb.com/title/tt0036855/fullcredits. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://www.linternaute.com/cinema/film/3850/hantise/. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 „Lumina de gaz” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- ↑ „Lumina de gaz” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- 1 2 https://www.oscars.org/oscars/ceremonies/1945. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.loc.gov/programs/national-film-preservation-board/film-registry/complete-national-film-registry-listing/. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Hoberman, J. (). „Why 'Gaslight' Hasn't Lost Its Glow (De ce „Gaslight" nu și-a pierdut strălucirea)”
. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . - ↑ Wise, Sarah (). „Gaslight Stories: Driving 'Ingrid Bergman' Insane (Cum a fost adusă la nebunie Ingrid Bergman)”. Psychology Today (în engleză). Accesat în .
- ↑ BBFC: The Murder in Thornton Square Linked March 8, 2014
- ↑ Tartaglione, Nancy (). „National Film Registry Adds 'Purple Rain', 'Clerks', 'Gaslight' & More; 'Boys Don't Cry' One Of Record 7 Pics From Female Helmers”. Deadline Hollywood. Accesat în .
- ↑ „Complete National Film Registry Listing”. Library of Congress. Accesat în .
- ↑ „Women Rule 2019 National Film Registry”. Library of Congress. Accesat în .
- 1 2 3 4 „Gaslight (1944) – Credits”. AFI Catalog of Feature Films. Accesat în .
- ↑ „BFI Screenonline: Dickinson, Thorold (1903–1984) Biography”. BFI. Accesat în .
- ↑ "Gaslight (1944)" la Turner Classic Movies.
- ↑ Horne, Philip (). „Thorold Dickinson's 1949 film The Queen of Spades has been called 'a masterpiece' by Martin Scorsese – so why is his work not better known? Philip Horne celebrates a daring director who was beset by bad luck”. The Guardian. London. Accesat în .
- ↑ DiGiulio, Sarah (). „What is gaslighting? And how do you know if it's happening to you?”. NBC News. Accesat în .
- ↑ The Eddie Mannix Ledger. Los Angeles..
- ↑ Crowther, Bosley (). „'Gaslight,' Adapted From Play 'Angel Street,' at Capitol -'Hardy's Blonde 'Trouble' Is Shown at Loew's State”. The New York Times. Accesat în .
- ↑ Farber, 2009 p. 165: from The New Republic, May 22, 1944
- ↑ „Gaslight (1944)”. Rotten Tomatoes. Accesat în .
- ↑ „Gaslight”. Metacritic. Accesat în .
- ↑ Levy, Emanuel (). „Gaslight: Cukor's Masterpiece Starring Ingrid Bergman in Oscar-Winning Performance”. Emanuel Levy Cinema 24/7.
- ↑ „The 17th Academy Awards (1945) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Gaslight”. Movies & TV Dept. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „1944 Award Winners”. National Board of Review. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Lumina de gaz la Wikimedia Commons- Lumina de gaz la Internet Movie Database
- Lumina de gaz în Catalogul Institutului American de Film
- Gaslight trailer pe YouTube
| Control de autoritate |
|  |
|---|
- Filme din 1944
- Filme americane din 1944
- Filme de mister
- Filme de mister americane
- Filme în limba engleză din 1944
- Filme thriller din anii 1940
- Filme thriller psihologice
- Filme alb-negru americane
- Filme bazate pe piese de teatru
- Filme thriller de mister americane
- Filme noir
- Filme regizate de George Cukor
- Filme cu acțiunea în 1875
- Filme cu acțiunea în Londra
- Filme gotice
- Filme MGM
- Filme thriller de mister în limba engleză
- Filme din Registrul Național de Film (SUA)
