La Strada
La Strada este o dramă neo-realistă în regia lui Federico Fellini din 1954. Filmul descrie destinul puternicului Zampano și a naivei Gelsomina.[2]
Filmul a fost inclus în lista celor 100 de filme italiene de salvat (100 film italiani da salvare).[3]
Prezentare
[modificare | modificare sursă]
Zampano (Anthony Quinn) este un artist ambulant ce își câștigă existența ca un interpret pe stradă, distrând mulțimea rupându-și un lanț de fier legat strâns pe piept.
Asistenta lui Zampano, Rosa, moare iar acesta este nevoit să-și caute una nouă. După un an de la plecarea Rosei, Zampano se reîntoarce la familia ei și cere să o cumpere pe sora acesteia, Gelsomina.
Venită dintr-o familie sărmană ce trăia pe malul mării, mama Gelsominei acceptă să-și vândă fiica chiar în acea zi.
Zampano o învață pe Gelosomina să cânte la trompetă și să bată la tobe, să danseze și să amuze publicul, bazându-se pe intimidare și cruzime pentru a o ține sub stăpânirea lui.
Într-o seară, Zampano se îmbată și pleacă cu o altă femeie, iar Gelsomina decide să îl părăsească. Ajunsă în oraș aceasta urmărește spectacolul unui alt artist de stradă, Il Motto, un talentat om la mersul pe sârma. Dar Zampano o găsește și o forțează să se întoarcă la el.
După un timp, cei doi se alătură unui circ unde lucra și Il Motto, care, se pare că era omul pe care Zampano îl detesta cel mai mult. După o altercație, cei doi sunt arestați. Il Moto este eliberat mai devreme și o face pe Gelsomina să înțeleagă că oricine are un scop în viață, chiar și o pietricică.
Tânăra decide să rămână cu Zampano deși, atât cei de la circ, dar și II Motto îi propun să rămână cu ei.
În drumul lor se reîntâlnesc cu Il Motto pe care Zampano îl ucide iar ca să ascundă urmele, bărbatul îl aruncă cu mașină cu tot într-un canal și pleacă.
Crima aceasta distruge spiritul Gelsominei, care începe să înnebunească ușor. În timp ce ea doarme, Zampano decide s-o abandoneze lăsându-i cu ea trompeta.
După câțiva ani barbatul aude întîmplător cântecul Gelsominei fredonat de o tânără. Așa află el că Gelsomina a murit la puțin timp din cauza bolii dobândite de la statul în frig.
Finalul filmului îl găsește pe puternicul Zampano rătăcind, bând, trist pe plajă, singur.
- Regia : Federico Fellini
- Scenariu : Federico Fellini, Tullio Pinelli și Ennio Flaiano
- Imaginea : Otello Martelli (alb și negru)
- Decorurile : Ravasco
- Costumele : Marinari
- Musica : Nino Rota
- Producția : Ponti, Dino De Laurentiis
- Durata : 115 de minute
- Genurile : Dramă
Distribuție
[modificare | modificare sursă]- Giulietta Masina – Gelsomina
- Anthony Quinn – Zampano
- Richard Basehart – Il Matto
- Aldo Silvani
- Marcella Rovena
- Lidia Venturini
Premii
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe și note
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://www.oscars.org/oscars/ceremonies/1957. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Nițescu, Doru (). Il Cinema-Menzogna. București: UNATC Press. p. 69-79.
- ↑ „100+1 film – Rete degli Spettatori”.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Filme regizate de Federico Fellini | ||
|---|---|---|
Luci del varietà (1950) · Lo sceicco bianco (1952) · I vitelloni (1953) · Agenzia matrimoniale, segment din L'amore in città (1953) · La strada (1954) · Escrocii (1955) · Nopțile Cabiriei (1957) · La dolce vita (1960) · Tentația, episod din Boccaccio '70 (1962) · 8½ (1963) · Giulietta spiritelor (1965) · Toby Dammit, segment din Tre passi nel delirio (1968) · Block-notes di un regista (1969) · Satyricon (1969) · Clovnii (TV, 1971) · Roma (1972) · Amarcord (1973) · Il Casanova di Federico Fellini (1976) · Prova d'orchestra (1978) · La città delle donne (1980) · E la nave va (1983) · Ginger e Fred (1985) · Intervista (1987) · La voce della luna (1990) |  | |
