Sari la conținut

Temazepam

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Temazepam
Image
Image
Identificare
Număr CAS846-50-4[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem5391[3][4]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00231[4]  Modificați la Wikidata
ChemSpider5198[5]  Modificați la Wikidata
UNIICHB1QD2QSS[1][4]  Modificați la Wikidata
KEGGC07125[6]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL967[7]  Modificați la Wikidata
Cod ATCN05CD07[8]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₆H₁₃ClN₂O₂[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară300,067 u.a.m.[3]  Modificați la Wikidata

Temazepamul este un medicament din clasa 1,4-benzodiazepinelor, fiind utilizat în tratamentul insomniilor.[9][10] Calea de administrare disponibilă este cea orală.[9]

Prezintă efecte anxiolitice, hipnotice și sedative, anticonvulsivante și miorelaxante.

Molecula a fost patentată în 1962 și a fost aprobată pentru uz medical în 1969.[11]

Utilizări medicale

[modificare | modificare sursă]

Temazepamul este indicat în tratamentul de scurtă durată al tulburărilor de somn de etiologie variată care sunt severe sau invalidante.[9][10]

Ca toate benzodiazepinele, temazepamul acționează ca modulator alosteric pozitiv al receptorului de tip A pentru acidul gama-aminobutiric (R GABAA), reducând excitabilitatea neuronilor.[10][12]

  1. 1 2 „temazepam” (în engleză). Wikidata Q116031405. Accesat în .
  2. ↑ „CAS Common Chemistry”. Wikidata Q18907859. Accesat în .
  3. 1 2 3 4 5 „Temazepam” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
  4. 1 2 3 „InChIKey: SEQDDYPDSLOBDC-UHFFFAOYSA-N”.
  5. ↑ „Temazepam” (în engleză). ChemSpider. Wikidata Q2311683. Accesat în .
  6. ↑ „Temazepam” (în engleză). ChEBI. Wikidata Q902623. Accesat în .
  7. ↑ „Temazepam” (în engleză). ChEMBL. Wikidata Q6120337. Accesat în .
  8. ↑ „Temazepam” (în engleză). DrugBank. . Wikidata Q1122544.
  9. 1 2 3 „Temazepam”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în .
  10. 1 2 3 „Temazepam”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Arhivat din original la . Accesat în .
  11. ↑ Fischer, Jnos; Ganellin, C. Robin (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 537. ISBN 9783527607495.
  12. ↑ Oelschläger H (). „[Chemical and pharmacologic aspects of benzodiazepines]”. Schweiz Rundsch Med Prax. 78 (27–28): 766–72. PMID 2570451.