Sari la conținut

Pisică pescar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Prionailurus viverrinus)
Pisică pescar
Image
La Grădina Zoologică și Botanică din Cincinnati, Ohio
Stare de conservare
Image
Vulnerabil  (IUCN 3.1)[1]
CITES Appendix II (CITES)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Subfamilie: Felinae
Gen: Prionailurus
Specie: P. viverrinus
Nume binomial
Prionailurus viverrinus
(Bennett, 1833)
Image
Răspândirea pisicii pescar conform datelor din 2016 (roșu – stabilită; violet – posibil stabilită)[1]
Modifică text Consultați documentația formatului

Pisica pescar[2] (Prionailurus viverrinus) este o felidă de mărime medie din Asia de Sud și de Sud-Est. Are o blană deasă, cenușie-gălbuie, cu linii și puncte negre. Adulții au o lungime a capului plus cea a trunchiului de 57 până la 78 cm și o coadă cu o lungime de 20 până la 30 cm. Masculii sunt mai mari decât femelele, cântărind 8 până la 17 kg, pe când femelele cântăresc în medie 5 până la 9 kg. Trăiește preponderent în vecinătatea zonelor umede, de-a lungul râurilor, pâraielor și starițelor, în mlaștini și mangrove unde vânează în cea mai mare parte pește. Printre celelalte prăzi pe care le consumă se numără păsări, insecte, rozătoare mici, moluște, reptile (inclusiv șerpi), amfibieni și hoituri de vite. Se presupune că pisica pescar ar fi în principal nocturnă. Este un bun înotător și poate înota distanțe lungi, chiar și pe sub apă.

Pisica pescar este trecută pe Lista roșie a IUCN începând din 2016 drept specie vulnerabilă⁠(en)[traduceți], fiindcă se presupune că populația globală s-a redus cu în jur de 30 % pe timpul ultimelor trei generații de pisică pescar în perioada anilor 2010–2015. Distrugerea zonelor umede și uciderea sa de către localnici sunt amenințările majore de-a lungul arealului.

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]

Felis viverrinus a fost propus de Edward Turner Bennett⁠(en)[traduceți] în 1833, care a descris o piele de felidă trimisă din India de Josiah Marshall Heath⁠(en)[traduceți].[3] Numele genului Prionailurus⁠(en)[traduceți] a fost propus de Nikolai Severtzov în 1858 pentru felide sălbatice pestrițe din Asia.[4] O subspecie, Felis viverrinus rhizophoreus, a fost propusă în 1936 de Henri Jacob Victor Sody⁠(en)[traduceți], care a descris un specimen de pe coasta de nord a provinciei Java de Vest care avea un craniu ceva mai scurt decât specimenele din Thailanda.[5] Există dovezi care indică că taxonul nominat și pisica pescar javaneză pot fi deosebite pe baza morfometriei craniale.[6]

Filogenie

[modificare | modificare sursă]

Analizarea filogenetică a ADN-ului nuclear⁠(en)[traduceți] din mostre de țesut de la toate speciile de felide a dezvăluit faptul că radiația evolutivă⁠(en)[traduceți] a familiei Felidae a început în Asia în perioada Miocenului acum în jur de 14,45 până la 8,38 milioane de ani.[7][8] Analizarea ADN-ului mitocondrial al tuturor speciilor de felide indică o radiație de acum circa 16,76 până la 6,46 milioane de ani.[9]

Se estimează că speciile din Prionailurus ar fi avut un strămoș comun⁠(en)[traduceți] între acum 8,16 până la 4,53 milioane de ani[7] sau între acum 8,76 până la 0,73 milioane de ani.[9] Ambele modele se pun de acord asupra faptului că pisica pătată⁠(en)[traduceți] (P. rubiginosus) ar fi fost prima felidă din descendența⁠(en)[traduceți] Prionailurus care s-a despărțit genetic⁠(en)[traduceți], urmată de pisica cu capul turtit⁠(en)[traduceți] (P. planiceps) și apoi de pisica pescar.[7][9] Se estimează că s-ar fi despărțit odată cu pisica leopard (P. bengalensis) între acum 4,31 până la 1,74 milioane de ani[7] sau între acum 4,25 până la 0,02 milioane de ani.[9] Următoarea cladogramă prezintă relațiile filogenetice ale pisicii pescar după cum rezultă din analiza ADN-ului nuclear:[7][8]

Felidae
Felinae
Prionailurus

Pisică leopard

Pisică pescar

Pisică cu capul turtit

Pisică pătată

Otocolobus

Manul (O. manul)

alte descendențe

Pantherinae

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]
O pisică pescar arătându-și dinții. Sunt vizibili patru canini de dimensiuni apreciabile, alături de premolari, molari, carnasieri și alți dinți.
O pisică pescar în Parcul Zoologic Național din Washington, D.C.⁠(en)[traduceți]

Pisica pescar are o blană deasă cenușie-gălbenie cu linii și puncte negre. Două dungi sunt pe obraji, iar două sunt deasupra ochilor, trecând cu linii întrerupte de pe frunte până pe gât. Are două rânduri de puncte împrejurul părții din față a gâtului. Punctele de pe umăr sunt longitudinale, iar cele de pe laterale, membre și coadă sunt rotunjite.[3] Culoarea predominantă a blănii variază în rândul indivizilor de la lignicolor gălbeniu până la gri ca cenușa, iar dungile variază în dimensiune de la înguste până la largi. Blana de pe burtă este mai deschisă la culoare decât cea de pe spate și laterale. Urechile, scurte și rotunjite, sunt dispuse jos pe cap, iar spatele urechilor prezintă un punct alb. Coada este scurtă, de o lungime mai mică decât jumătate din lungimea capului plus cea a trunchiului și cu câteva inele negre la capăt.[10] Se presupune că blana scurtă și deasă este o adaptare acvatică ce asigură o barieră împotriva apei și o izolație termică, pe când un alt strat de peri de contur lungi și protuberanți îi conferă blănii modelul și luciul sale.[11]

Pisica pescar este cea mai mare felidă din genul Prionailurus.[10] Este corpolentă și musculoasă, cu o lungime a capului plus cea a trunchiului variind de la 57 până la 78 cm și o lungime a cozii de 20 până la 30 cm. Picioarele sunt de lungime mijlocie până la scurtă. Femelele cântăresc 5 până la 9 kg, iar masculii 8 până la 17 kg, specia prezentând un dimorfism sexual pronunțat.[12][13] Craniul este alungit, cu o lungime bazală de 123–153 mm și o lățime postorbitală de 27–31 mm.[10] Limba are o lungime de în jur de 12 cm și are papile⁠(en)[traduceți] mari și cilindrice în apropierea părții anterioare.[14]

Labele pisicii pescar sunt parțial palmate⁠(en)[traduceți], iar ghearele sunt incomplet băgate în teacă, devenind parțial acoperite numai atunci când sunt retrase complet.[10] Are mărimea de în jur de două ori mai mare decât cea a unei pisici domestice.[12]

Răspândire și habitat

[modificare | modificare sursă]
O pisică pescar în Sundarbans. Imaginea arată și o mlaștină mangrovă cu copaci scurți.
O pisică pescar în Sundarbans⁠(en)[traduceți]
O pisică pescar stând noaptea într-un habitat ierbos din Nepal. Ochii îi strălucesc.
O pisică pescar în Nepal

Pisica pescar are o răspândire largă, dar discontinuă, în Asia de Sud și de Sud-Est.[1] Populează preponderent zone umede cu vegetație deasă dimprejurul apelor cu curgere lentă cum ar fi mlaștinile și bălțile⁠(en)[traduceți].[12] Printre acestea se numără ape cu salinitate scăzută, precum starițele, și ape cu salinitate ridicată, precum canalele mareice⁠(en)[traduceți] și pădurile de mangrove⁠(en)[traduceți].[15] De-a lungul acestor ape, pisica pescar se camuflează în covorul vegetal des al pădurilor, zonelor arbustive⁠(en)[traduceți], stufărișurilor și pajiștilor⁠(en)[traduceți].[12] Cele mai multe semnalări sunt din zone situate la înălțime joasă.[1]

În provincia Sindh a Pakistanului, pisica pescar a fost semnalată în 2012 în zona barajului Chotiari⁠(en)[traduceți].[16] În porțiunea nepaleză a regiunii Terai⁠(en)[traduceți], a fost semnalată în parcurile naționale Shuklaphanta⁠(en)[traduceți], Bardiya⁠(en)[traduceți], Chitwan și Parsa⁠(en)[traduceți] și în Rezervația Naturală Koshi Tappu⁠(en)[traduceți].[17][18][19] În India, prezența sa a fost consemnată în Parcul Național Ranthambore⁠(en)[traduceți],[20] în rezervațiile de tigri Pilibhit,[17] Dudhwa⁠(en)[traduceți] și Valmiki⁠(en)[traduceți],[1] în sanctuarul aviar Sur Sarovar⁠(en)[traduceți],[21] în exteriorul ariilor protejate din Bengalul de Vest,[22] în Rezervația Naturală Insula Lothian⁠(en)[traduceți] din Sundarbans,[23] în Rezervația Naturală Bhitarkanika⁠(en)[traduceți] și districte de coastă din Odisha în exteriorul ariilor protejate[24] și în Rezervația Naturală Coringa⁠(en)[traduceți], Rezervația Naturală Krishna⁠(en)[traduceți] și păduri alăturate din rezervații din Andhra Pradesh.[25][26][27] Semnalările din ziarele din Bangladesh indică că pisicile pescar trăiesc în cea mai mare parte a diviziunilor Bangladeshului.[28] În Sri Lanka a fost semnalată pe plantații de ceai, în Parcul Național Maduru Oya⁠(en)[traduceți] și în mai multe localități din regiuni de coastă până la regiuni deluroase.[29][30]

În Myanmar a fost semnalată în Delta Ayeyarwady⁠(en)[traduceți] în 2016 și 2018.[31] În Thailanda, prezența sa fost consemnată în Parcul Național Khao Sam Roi Yot⁠(en)[traduceți], Rezervația Naturală Thale Noi⁠(en)[traduceți] și Parcul Național Kaeng Krachan.[32][33][34] Între 2007 și 2016 a fost semnalată de asemenea în apropiere de zone umede, situate în afara ariilor protejate, din provincia Phitsanulok, districtul Bang Khun Thian⁠(en)[traduceți] și provinciile Samut Sakhon, Phetchaburi și Songkhla și în apropierea unui loc acoperit de mangrove din Pattani⁠(en)[traduceți].[35] În Cambodgia a fost fotografiată o singură pisică pescar, de către un aparat foto capcană⁠(en)[traduceți] în Rezervația Naturală Kulen Promtep⁠(en)[traduceți], în martie 2003.[36] În 2015, a fost semnalată și în Rezervația Naturală Peam Krasop⁠(en)[traduceți] și Parcul Național Ream⁠(en)[traduceți].[37] Insula Java constituie limita de sud a arealului pisicii pescar, dar până în anii 1990 se presupunea că pisicile pescar ar fi puține și că răspândirea acestora s-ar limita la păduri mareice cu țărmuri nisipoase sau noroioase, la mangrove mai bătrâne și la zone de plantații abandonate din mangrove și cu heleșteie.[38] Nu există semnalări confirmate în Malaysia peninsulară⁠(en)[traduceți], Vietnam și Laos.[39]

Comportament și ecologie

[modificare | modificare sursă]
O pisică pescar în mangrovele Godavari–Krishna stând lângă o zonă noroioasă, noaptea. Se pot vedea totodată frunze verzi ce înconjoară animalul.
O pisică pescar în mangrovele Godavari⁠(en)[traduceți], noaptea

Pisica pescar trăiește în vegetație deasă din apropierea apei și se presupune că este preponderent nocturnă. Este cunoscută a fi un înotător priceput pe distanță lungă și pe sub apă. Masculii și femelele fără pui care să depindă de ei sunt solitari. Femelele au domenii vitale cu o suprafață de 4 până la 6 km², pe când suprafața domeniilor masculilor variază de la 16 până la 22 km². Pisica pescar a fost observată odihnindu-se în habitate cu iarbă deasă, adesea situate lângă o apă, dar uneori departe de ape. Au fost consemnați adulți emițând vocalizări asemănătoare cu niște chicoteli.[12] Pisica pescar își marchează domeniul vital frecându-și obrajii, capul⁠(en)[traduceți], bărbia și gâtul și împroșcând cu urină, pentru a lăsa marcaje de miros; de asemenea, își ascute ghearele și își arată dinții (reacția Flehmen⁠(en)[traduceți]).[40] Mirosul înțepător al marcajelor de urină ale pisicii pescar se datorează 3-mercapto-3-metilbutan-1-olului⁠(en)[traduceți], un produs rezultat din descompunerea acidului (R)-2-amino-3-(4-hidroxi-2-metilbutan-2-iltio)propanoic⁠(en)[traduceți].[41]

Fecale de pisică pescar colectate în Parcul Național Keoladeo⁠(en)[traduceți] au dezvăluit că peștele alcătuiește cam trei sferturi din alimentația pisicii pescar, restul constând în păsări, rozătoare mici și insecte; alimentația îi este completată de moluște, reptile, amfibieni, hoituri de vite și iarbă.[42] Prăzile sale principale din delta Fluviului Godavari⁠(en)[traduceți] sunt peștii, printre care se numără labanul⁠(en)[traduceți], Etroplus suratensis⁠(en)[traduceți] și Oreochromis mossambicus⁠(en)[traduceți], care au format trei cincimi din alimentația pisicii pescar, pe când rozătoarele și crabii au alcătuit restul alimentației. Constituția alimentației a rămas relativ constantă de-a lungul anului.[43] Pisici pescar au fost observate pe când vânau pe marginile cursurilor de apă, apucând prăzi din apă, iar uneori cufundându-se în apă pentru a prinde prăzi aflate mai departe de maluri.[12][44] Preferă să vâneze în apă puțin adâncă și petrece cam jumătate din timp pândind, așteptând ca prada să se apropie.[45]

Reproducere și dezvoltare

[modificare | modificare sursă]
A juvenile fishing cat scaling down a thin tree branch headfirst in a left leaning manner. This kitten is surrounded by large green leaves.
Pisică pescar juvenilă în Parcul Zoologic Național din SUA

Pisicile pescar sălbatice se împerechează cel mai probabil pe durata lunilor ianuarie și februarie; cei mai mulți pui din sălbăticie au fost observați în martie și aprilie.[12] Totuși, pisicile pescar se pot împerechea cel târziu până în iunie.[15] În captivitate, perioada de gestație durează 63–70 de zile; femelele dau în medie naștere la doi până la trei pui; rândul de pui poate consta cel puțin într-un singur pui și cel mult în patru.[40][15] Puii cântăresc în jur de 170 g la naștere și până la vârsta de o lună sunt capabili de a se deplasa în mod activ. Încep să se joace în apă și să consume hrană solidă atunci când au în jur de două luni, însă nu sunt înțărcați⁠(en)[traduceți] pe deplin decât până la vârsta de șase luni. Ating mărimea completă de adult la vârsta de aproximativ opt luni și jumătate, dobândesc caninii de adult până la vârsta de 11 luni și sunt maturi sexual când au aproximativ 15 luni. Trăiesc până la 10 ani în captivitate.[12] Perioada generației⁠(en)[traduceți] la pisica pescar este de cinci ani.[1]

Sănătate

[modificare | modificare sursă]

Pisicile pescar sunt predispuse la protoparvovirusul carnivorelor⁠(en)[traduceți], care provoacă o boală despre care se știe că le ucide. Această boală provoacă daune semnificative rinichilor, splinei și tractului gastrointestinal.[46] Pisica pescar este vulnerabilă și la boli și condiții medicale precum micoplasme hemofage feline, carcinomul cu celule tranziționale⁠(en)[traduceți] și virusul bolii Carré⁠(en)[traduceți].[47][48][49] Un individ captiv a fost consemnat ca purtând chiar și bacterii din încrengătura Chlamydiota⁠(en)[traduceți].[50] În plus, într-un studiu de caz din 2012, specia Toxocara cati⁠(en)[traduceți] a fost semnalată drept cauza morții unor pisici pescar captive tinere.[51]

Amenințări

[modificare | modificare sursă]

Începând din 2016, pisica pescar este clasificată pe Lista roșie a IUCN drept specie vulnerabilă⁠(en)[traduceți], fiindcă se presupune că populația globală s-ar fi redus cu în jur de 30 % în perioada anilor 2010–2015; distrugerea zonelor umede și uciderile de către localnici sunt amenințări majore la adresa pisicii pescar.[1] Distrugerea zonelor umede cuprinde poluarea crescută sau convertirea lor pentru uz agricol și așezări umane. Convertirea pădurilor de mangrove⁠(en)[traduceți] în heleșteie de acvacultură comercială este o amenințare majoră în Andhra Pradesh, iar în unele locuri pisicile pescar sunt ucise. Supraexploatarea resurselor halieutice⁠(en)[traduceți] locale și uciderea de către localnici ca reacție la vânarea șeptelului sunt și ele amenințări semnificative. Habitatul pisicii pescar din India constă predominant în bălți, care fac subiectul folosirii agricole în concordanță cu legile țării, ceea ce duce la conflicte între animalele sălbatice și oameni⁠(en)[traduceți]. Zonele umede de coastă sunt un habitat important pentru pisica pescar în Thailanda și Cambodgia; totuși, estimările prezic că numai 6 % din zonele umede rămân netulburate.[1]

În districtul Howrah⁠(en)[traduceți] din Bengalul de Vest, între aprilie 2010 și mai 2011 au fost semnalate 27 de pisici pescar moarte, iar pe Insula Sagar⁠(en)[traduceți], pisica pescar a fost exterminată la nivel local de către localnici din motive necunoscute.[22] Morțile sunt mai frecvente în sezonul secetos, când oamenii folosesc zonele umede mai frecvent.[1] Cel puțin 30 de pisici pescar au fost ucise de localnici în Bangladesh între ianuarie 2010 și martie 2013.[28] Sunt adesea ucise pentru că sunt confundate cu pui de tigri.[52] În Thailanda, 31 % din pisicile pescar monitorizate prin zgărzi telemetrice au fost ucise de localnici între anii 2012 și 2015.[53] Piscicultori din Rezervația Naturală Koshi Tappu au ucis pisici pescar ca reacție la o percepută scădere a numărului de pești.[54] Moartea pe șosea⁠(en)[traduceți] constituie un factor major al mortalității în Odisha.[24] Pisica pescar este posibil extinctă în zona de coastă a statului Kerala, dar există îndoieli în ceea ce privește dacă ar fi existat vreodată aici.[55]

Conservare

[modificare | modificare sursă]

Pisica pescar este inclusă în Anexa II a CITES și protejată prin legislație națională pe parcursul majorității arealului său. Vânarea este interzisă în Bangladesh, China, India, Indonezia, Myanmar, Nepal, Pakistan, Sri Lanka și Thailanda. Se aplică reglementări asupra vânătorii în Laos. În Bhutan, Malaysia și Vietnam nu este protejată în afara ariilor protejate și nu se cunosc informații despre protecțiile sale legale din Cambodia.[15] Este animalul de stat al statului indian Bengalul de Vest.[56] Supraviețuirea sa depinde de protejarea zonelor umede și împiedicarea prinderii în capcană, prinderii în laț și otrăvirii nediscriminatorii.[1]

În zonele unde degradarea habitatului reprezintă un motiv major de îngrijorare, precum în zona de coastă a statului Andhra Pradesh, organizații neguvernamentale lucrează în colaborare cu săteni locali la încetinirea convertirii habitatului. Parte din această muncă implică crearea de programe de trai alternativ ce le permit sătenilor să câștige bani fără a dăuna habitatelor naturale.[57][58] O alianță pentru conservarea pisicilor pescar (Fishing Cat Conservation Alliance), care grupează laolaltă în vederea cooperării grupurile naționale de conservare a pisicilor pescar, a început cu înființarea grupului Indiei în 2010.[56]

În captivitate

[modificare | modificare sursă]

Programe de înmulțire a pisicilor pescar în captivitate au fost înființate de Asociația Europeană a Grădinilor Zoologice și Acvariilor⁠(en)[traduceți] și Asociația Americană a Grădinilor Zoologice și Acvariilor⁠(en)[traduceți]. Toate pisicile pescar ținute în grădini zoologice pretutindeni în lume sunt trecute în Registrul Genealogic Internațional al Asociației Mondiale a Grădinilor Zoologice și Acvariilor⁠(en)[traduceți].[59][60] Grădinile zoologice din Thailanda găzduiesc în jur de 30 de indivizi; rata natalității nu este deosebit de ridicată.[61] Pisicile pescar au fost aduse în captivitate ca „populație de asigurare” din cauza stării lor de specie vulnerabilă în sălbăticie.[62]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 ty, S., Dey, A., Herranz Muñoz, V., Kantimahanti, M., Kittle, A., Mahar, J.A., Mishra, R., Naing Lin, Ngoprasert, D., Phosri, K., Qureshi, Q., Rana, D., Ratnayaka, A., Tantipisanuh, N. & Watson, A.C. „Prionailurus viverrinus”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Accesat pe 27 martie 2025.
  2. ↑ Murariu, Dumitru (). Din lumea mamiferelor. Volumul II - Mamifere terestre. București: Editura Academiei Române. p. 97. ISBN 973-27-0210-9.
  3. 1 2 Bennett, E. T. (). „Characters of a New Species of Cat (Felis, Linn.) from the Continent of India, presented by J. M. Heath, Esq”. Proceedings of the Zoological Society of London. Part I: 68–69.
  4. ↑ Severtzow, M. N. (). „Notice sur la classification multisériale des Carnivores, spécialement des Félidés, et les études de zoologie générale qui s'y rattachent”. Revue et Magasin de Zoologie Pure et Appliquée (în franceză). X: 385–396.
  5. ↑ Sody, H. J. V. (). „Seventeen generic, specific and subspecific names for Dutch East Indian mammals”. Natuurkundig Tijdschrift voor Nederlandsch Indië. 96: 42−55.
  6. ↑ Jusoh, W. F. A.; Chua, M. A. H.; Bakker, P. A. J.; Kamminga, P.; Weiler, D.; Rookmaaker, K.; Low, M. E. Y. (). „A historical specimen of the Fishing Cat, Prionailurus viverrinus (Bennett, 1833) (Carnivora, Felidae) from Singapore in the zoological collection of the Naturalis Biodiversity Center, Leiden”. Zoosystematics and Evolution. 98 (1): 43–53. doi:10.3897/zse.98.76940 Accesibil gratuit. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. 1 2 3 4 5 Johnson, W. E.; Eizirik, E.; Pecon-Slattery, J.; Murphy, W. J.; Antunes, A.; Teeling, E.; O'Brien, S. J. (). „The Late Miocene radiation of modern Felidae: A genetic assessment”. Science. 311 (5757): 73–77. Bibcode:2006Sci...311...73J. doi:10.1126/science.1122277. PMID 16400146.
  8. 1 2 Werdelin, L.; Yamaguchi, N.; Johnson, W. E.; O'Brien, S. J. (). „Phylogeny and evolution of cats (Felidae)”. În Macdonald, D. W.; Loveridge, A. J. Biology and Conservation of Wild Felids. Oxford, UK: Oxford University Press. pp. 59–82. ISBN 978-0-19-923445-5. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. 1 2 3 4 Li, G.; Davis, B. W.; Eizirik, E.; Murphy, W. J. (). „Phylogenomic evidence for ancient hybridization in the genomes of living cats (Felidae)”. Genome Research. 26 (1): 1–11. doi:10.1101/gr.186668.114. PMC 4691742 Accesibil gratuit. PMID 26518481.
  10. 1 2 3 4 Pocock, R. I. (). „Prionailurus”. The Fauna of British India, including Ceylon and Burma. ((Mammalia. Vol. 1. Primates and Carnivora)). Londra: Taylor and Francis, Ltd. pp. 266–284.
  11. ↑ „Fishing Cat”. The International Society for Endangered Cats Canada. . Arhivat din original la . Accesat în .
  12. 1 2 3 4 5 6 7 8 Sunquist, M.; Sunquist, F. (). „Fishing Cat Prionailurus viverrinus (Bennett, 1833)”. Wild Cats of the World. Chicago: University of Chicago Press. pp. 241–245. ISBN 978-0-226-77999-7. Arhivat din original la . Accesat în .
  13. ↑ Santymire, R.M.; Brown, J.L.; Stewart, R.A.; Santymire, R.C.; Wildt, D.E.; Howard, J. (). „Reproductive gonadal steroidogenic activity in the fishing cat (Prionailurus viverrinus) assessed by fecal steroid analyses”. Animal Reproduction Science. 128 (1–4): 60–72. doi:10.1016/j.anireprosci.2011.09.001. PMID 21975304.
  14. ↑ Emura, S.; Okumura, T.; Chen, H. (). „Morphology of the lingual papillae in the fishing cat”. Okajimas Folia Anatomica Japonica. 90 (4): 79–83. doi:10.2535/ofaj.90.79. PMID 24815105.
  15. 1 2 3 4 Nowell, K.; Jackson, P. (). „Fishing Cat, Prionailurus viverrinus (Bennett, 1833)”. Wild Cats: status survey and conservation action plan (PDF). Gland, Elveția: IUCN/SSC Cat Specialist Group. pp. 74−76. ISBN 978-2-8317-0045-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  16. ↑ Islam, S.; Nawaz, R.; Moazzam, M. (). „A survey of Smooth-coated Otter (Lutrogale perspicillata sindica) and Fishing Cat (Prionailurus viverrinus) in Chotiari Reservoir, Sanghar, Pakistan using camera traps”. International Journal of Biology and Biotechnology. 12 (4): 579–584. Arhivat din original la . Accesat în .
  17. 1 2 Yadav, B.P.; Appel, A.; Shrestha, B.P.; Dahal, B.R.; M. Dhakal (). „The Fishing Cat Prionailurus viverrinus (Bennett, 1833) (Mammalia: Carnivora: Felidae) in Shuklaphanta National Park, Nepal”. Journal of Threatened Taxa. 12 (16): 17203–17212. doi:10.11609/jott.6145.12.16.17203-17212 Accesibil gratuit.
  18. ↑ Yadav, S.K.; Lamichhane, B.R.; Subedi, N.; Dhakal, M.; Thapa, R.K.; Poudyal, L.; Dahal, B.R. (). „Fishing Cat camera trapped in Babai Valley of Bardia National Park, Nepal”. Cat News (67): 31–33.
  19. ↑ Mishra, R.; De Longh, H.H.; Leirs, H.; Lamichhane, B.R.; Subedi, N.; Kolipaka, S.S. (). „Fishing Cat Prionailurus viverrinus distribution and habitat suitability in Nepal”. Ecology and Evolution. 12 (4). Bibcode:2022EcoEv..12E8857M. doi:10.1002/ece3.8857. PMC 9034449 Accesibil gratuit. PMID 35475187.
  20. ↑ Sadhu, A.; Reddy, G. V. (). „First evidence of Fishing Cat in the Ranthambhore Tiger Reserve, Rajasthan, India”. Cat News (58): 36–37.
  21. ↑ Prerna, S.; Raj, B.; Sharma, V.; Seshamani, G.; Satayanarayan, K. (). „First record of Fishing Cat in Sur Sarovar Bird Sanctuary, Agra, India”. Cat News (63): 19–20.
  22. 1 2 Mukherjee, S.; Adhya, T.; Thatte, P.; Ramakrishnan, U. (). „Survey of the Fishing Cat Prionailurus viverrinus Bennett, 1833 (Carnivora: Felidae) and some aspects impacting its conservation in India”. Journal of Threatened Taxa. 4 (14): 3355–3361. doi:10.11609/JoTT.o3199.3355-61 Accesibil gratuit.
  23. ↑ Das, S. K.; Saha, R.; Mukherjee, S.; Danda, A. A.; Borah, J. (). „First estimates of fishing cat abundance and density in Lothian WS, Sundarbans, India”. Cat News (66): 25−27.
  24. 1 2 Palei, S.H.; Das, P.U.; Debata, S. (). „The vulnerable fishing cat Prionailurus viverrinus in Odisha, eastern India: status and conservation implications”. Zoology and Ecology. 28 (2): 69–74. Bibcode:2018ZooEc..28...69S. doi:10.1080/21658005.2018.1468646.
  25. ↑ Malla, G. (). „Ecology and conservation of Fishing Cat in Godavari mangroves of Andhra Pradesh” (PDF). În A. Appel; J. W. Duckworth. Proceedings of the First International Fishing Cat Conservation Symposium, 25–29 November 2015, Nepal. Bad Marienberg, Germania și Saltford, Bristol, Regatul Unit: Fishing Cat Working Group. pp. 48–50. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  26. ↑ Sathiyaselvam, P.; Eswar Satyanarayana, J. (). Status of Fishing Cat and Indian Smooth-coated Otter in Coringa Wildlife Sanctuary (PDF). Kakinada: EGREE Foundation. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  27. ↑ Kantimahanti, M. (). „Community-based Fishing Cat conservation in the Eastern Ghats of South India” (PDF). În A. Appel; J. W. Duckworth. Proceedings of the First International Fishing Cat Conservation Symposium, 25–29 November 2015, Nepal. Bad Marienberg, Germania și Saltford, Bristol, Regatul Unit: Fishing Cat Working Group. pp. 51–54. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  28. 1 2 Chowdhury, S. U.; Chowdhury, A. R.; Ahmed S.; Muzaffar, S. B. (). „Human-fishing cat conflicts and conservation needs of fishing cats in Bangladesh”. Cat News (62): 4–7.
  29. ↑ Kittle, A.M.; Watson, A.C. (). „Small wildcats of Sri Lanka – some recent records”. Cat News (68): 9–12.
  30. ↑ Jayasekara, D.; Mahaulpatha, W.A.D. (). „Modeling the habitat suitability for sympatric small and medium sized felids and investigating the spatiotemporal niche overlapping in Maduru Oya National Park, Sri Lanka”. Journal of Wildlife and Biodiversity. 6 (1): 31–56. doi:10.22120/jwb.2022.542338.1378 Accesibil gratuit (inactiv ).
  31. ↑ Naing Lin; Platt, S. G. (). „Recent photographic records of Fishing Cat Prionailurus viverrinus (Bennett, 1833) (Carnivora: Felidae) in the Ayeyarwady Delta of Myanmar”. Journal of Threatened Taxa. 11 (7): 13910–13914. doi:10.11609/jott.4795.11.7.13910-13914 Accesibil gratuit.
  32. ↑ Cutter, P.; Cutter, P.G. (). „Recent sightings of fishing cats in Thailand”. Cat News (51): 12–13.
  33. ↑ Lynam, A. J.; Jenks, K. E.; Tantipisanuh, N.; Chutipong, W.; Ngoprasert, D.; Gale, G. A. (). „Terrestrial activity patterns of wild cats from camera-trapping” (PDF). Raffles Bulletin of Zoology: 407–415. Arhivat din original (PDF) la .
  34. ↑ Phosri, K.; Tantipisanuh, N.; Chutipong, W.; Gore, M.L.; Giordano, A.J.; Ngoprasert, D. (). „Fishing Cats in an anthropogenic landscape: A multi-method assessment of local population status and threats”. Global Ecology and Conservation. 27. Bibcode:2021GEcoC..2701615P. doi:10.1016/j.gecco.2021.e01615 Accesibil gratuit.
  35. ↑ Chutipong, W.; Kamjing, A.; Klinsawat, W.; Ngoprasert, D.; Phosri, K.; Sukumal, N.; Wongtung, P.; Tantipisanuh, N. (). „An update on the status of Fishing Cat Prionailurus viverrinus Bennett, 1833 (Carnivora: Felidae) in Thailand”. Journal of Threatened Taxa. 11 (4): 13459–13469. doi:10.11609/jott.4557.11.4.13459-13469 Accesibil gratuit.
  36. ↑ Rainey, H. J.; Kong, K. (). „A fishing cat observation from northern Cambodia” (PDF). Cat News (52): 8–9. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  37. ↑ Thaung R.; Herranz Muñoz, V. (). „Identifying priority sites and conservation actions for Fishing Cat in Cambodia” (PDF). În A. Appel; J. W. Duckworth. Proceedings of the First International Fishing Cat Conservation Symposium, 25–29 November 2015, Nepal. Bad Marienberg, Germania și Saltford, Bristol, Regatul Unit: Fishing Cat Working Group. pp. 37–40. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  38. ↑ Melisch, R.; Asmoro, P. B.; Lubis, I. R.; Kusumawardhani, L. (). „Distribution and status of the Fishing Cat (Prionailurus viverrinus rhizophoreus Sody, 1936) in West Java, Indonesia (Mammalia: Carnivora: Felidae)” (PDF). Faunistische Abhandlungen, Staatliches Museum für Tierkunde Dresden. 20 (17): 311–319. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  39. ↑ Duckworth, J. W.; Stones, T.; Tizard, R.; Watson, S.; Wolstencroft, J. (). „Does the fishing cat inhabit Laos?” (PDF). Cat News (52): 4–7.
  40. 1 2 Mellen, J. D. (). „A comparative analysis of scent-marking, social and reproductive behavior in 20 species of small cats (Felis)”. American Zoologist. 33 (2): 151–166. doi:10.1093/icb/33.2.151 Accesibil gratuit. JSTOR 3883837.
  41. ↑ Das, S.; Manna, S.; Chowdhury, S. P.; Sarkar, M. P. (). „Sulfur-Markers, from urine of Fishing Cat: the putative pheromonal compounds of water-loving, vulnerable State Animal of West Bengal”. Proceedings of the Zoological Society. 76 (4): 448–452. Bibcode:2023PZooS..76..448D. doi:10.1007/s12595-023-00503-3.
  42. ↑ Haque, N. M.; Vijayan, V. (). „Food habits of the fishing cat Felis viverrina in Keoladeo National Park, Bharatpur, Rajasthan”. Journal of the Bombay Natural History Society. 90 (3): 498–500.
  43. ↑ Malla, G.; Ray, P.; Srinivas, Y.; Malla, S.; Reddy, T.B.; Hayward, M.; Sivakumar, K. (). „Fish on the platter! Dietary habits of fishing cats (Prionailurus viverrinus) in the Godavari Delta, India”. Mammal Research. 69 (2): 221–230. doi:10.1007/s13364-023-00731-0.
  44. ↑ Mukherjee, S. (). Ecological separation of four sympatric carnivores in Keoladeo Ghana National Park, Bharatpur, Rajasthan, India (PDF) (MSc. Thesis). Dehra Dun: Wildlife Institute of India.
  45. ↑ Ganguly, D.; Adhya, T. (). „How fishing cats Prionailurus viverrinus Bennett, 1833 fish: describing a felid's strategy to hunt aquatic prey”. Mammalia. 86 (2): 182–189. doi:10.1515/mammalia-2020-0133.
  46. ↑ Piewbang, C.; Wardhani, S.W.; Chanseanroj, J.; Yostawonkul, J.; Boonrungsiman, S.; Saengkrit, N.; Kongmakee, P.; Banlunara, W.; Poovorawan, Y.; Kasantikul, T.; Techangamsuwan, S. (). „Natural infection of parvovirus in wild fishing cats (Prionailurus viverrinus) reveals extant viral localization in kidneys”. PLOS ONE. 16 (3). Bibcode:2021PLoSO..1647266P. doi:10.1371/journal.pone.0247266 Accesibil gratuit. PMC 7924760 Accesibil gratuit. PMID 33651823.
  47. ↑ Suksai, P.; Tangsudjai, S.; Sariya, L.; Chamsai, T.; Sedwisai, P.; Patumrattanathan, S.; Prasittichai, L.; Cutter, P.; Ratanakorn, P.; Sangkachai, N. (). „Molecular study of feline hemoplasmas in free- ranging fishing cats (Prionailurus viverrinus) in Thailand”. The Japanese Journal of Veterinary Research. 64 (3): 205–213. PMID 29786992.
  48. ↑ Sutherland-Smith, M.; Harvey, C.; Campbell, M.; McAloose, D.; Rideout, B.; Morris, P. (). „Transitional cell carcinomas in four fishing cats (Prionailurus verrinus)”. Journal of Zoo and Wildlife Medicine. 35 (3): 370–380. doi:10.1638/03-106 Accesibil gratuit. PMID 15526893.
  49. ↑ Kadam, R.G.; Karikalan, M.; Siddappa, C.M.; Mahendran, K.; Srivastava, G.; Rajak, K.K.; Bhardwaj, Y.; Varshney, R.; War, Z.A.; Singh, R.; Ghosh, M.; Beena, V.; Pawde, A.M.; Singh, K.P.; Sharma, A.K. (). „Molecular and pathological screening of canine distemper virus in Asiatic lions, tigers, leopards, snow leopards, clouded leopards, leopard cats, jungle cats, civet cats, fishing cat, and jaguar of different states, India”. Infection, Genetics and Evolution. 98. Bibcode:2022InfGE..9805211K. doi:10.1016/j.meegid.2022.105211 Accesibil gratuit. PMID 35051653.
  50. ↑ Kik, M.J.L.; van der Hage, M.H.; Greydanus-van der Putten, S.W.M. (). „Chlamydiosis in a Fishing Cat (Felis viverrina)”. Journal of Zoo and Wildlife Medicine. 28 (2): 212–214. JSTOR 20095645. PMID 9279414.
  51. ↑ Bhattacharya, S.; Dutta, B.; Mukherjee, J.; Chakraborty, G.C.; Mitra, M. (). „Toxocara cati infestation in fishing kitten - a case report” (PDF). Exploratory Animal and Medical Research. 1 (2): 184–186. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  52. ↑ Eva, A. N.; Suzuki, A.; Numata, S. (). „Spatiotemporal patterns of human–carnivore encounters in a seasonally changing landscape: A case study of the Fishing Cat in Hakaluki Haor, Bangladesh”. Conservation. 2 (3): 402–413. doi:10.3390/conservation2030027 Accesibil gratuit.
  53. ↑ Cutter, P. (). Fishing cat ecology: Food habits, home ranges, habitat use and mortality in a human-dominated landscape around Khao Sam Roi Yot Area, Peninsular Thailand (Master of Science thesis). University of Minnesota.
  54. ↑ Mishra, R.; Gautam, B.; Kaspal, P.; Shah, S.K. (). „Population status and threats to fishing cat Prionailurus viverrinus (Bennett, 1833) in Koshi Tappu Wildlife Reserve, Eastern Nepal”. Nepalese Journal of Zoology. 5 (1): 13–21. doi:10.3126/njz.v5i1.38284 Accesibil gratuit.
  55. ↑ Janardhanan, R.; Mukherjee, S.; Karunakaran, P. V.; Athreya, R. (). „On the occurrence of the Fishing Cat Prionailurus viverrinus Bennett, 1833 (Carnivora: Felidae) in coastal Kerala, India”. Journal of Threatened Taxa. 6 (3): 5569–5573. doi:10.11609/JoTT.o3780.5569-73 Accesibil gratuit.
  56. 1 2 Mowbray, S. (). „Saving Asia's fishing cat means protecting threatened wetland habitat”. Mongabay. Accesat în .
  57. ↑ Eng, K.F. (). „By saving this adorable, elusive wild cat, you could help save the planet (really!)”. Ideas Ted. Arhivat din original la . Accesat în .
  58. ↑ „Projects | Fishing Cat Conservancy | United States”. Fishing Cat Conservancy. Arhivat din original la . Accesat în .
  59. ↑ Johnson, A.; Kutzler, M. (). Feline Reproduction. CABI. pp. 270–271. ISBN 978-1-78924-708-4.
  60. ↑ Fazio, J. M. (). Assessment of adrenal activity and reproductive cycles during captive management in the fishing cat (Prionailurus viverrinus). George Mason University. pp. 1–6.
  61. ↑ Khonmee, J.; Vorawattanatham, N.; Pinyopummin, A.; Thitaram, C.; Somgird, C.; Punyapornwithaya, V.; Brown, J.L. (). „Assessment of faecal glucocorticoid metabolite excretion in captive female fishing cats (Prionailurus viverinus) in Thailand”. Conservation Physiology. 4 (1). doi:10.1093/conphys/cow021 Accesibil gratuit. PMC 4892097 Accesibil gratuit. PMID 27293767.
  62. ↑ Sukparangsi, W.; Thongphakdee, A.; Karoon, S.; Suban Na Ayuthaya, N.; Hengkhunthod, I.; Prakongkaew, R.; Bootsri, R.; Sikaeo, W. (). „Establishment of fishing cat cell biobanking for sustainable conservation”. Frontiers in Veterinary Science. 9. doi:10.3389/fvets.2022.989670 Accesibil gratuit. PMC 9684188 Accesibil gratuit. PMID 36439340.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pisică_pescar&oldid=17557063