Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Până în 1989 începuse amenajarea pentru navigație a râului Olt până la Slatina; planul prevedea ecluze la cele 5 baraje, lucrări de dragare și porturi la Drăgănești și Slatina; în momentul de față lucrările sunt sistate.
Poduri
* Podul de la Islaz, * Podurile de la Stoenești (DN și cf), * Podul CF dintre Slatina și Piatra-Olt, * Podul de la Slatina, * Podul de la Drăgășani, * Podul de la Tătărani, * Podul Râmnicu Vâlcea - Goranu, * Podul cf de la Râmnicu Vâlcea (nefolosit), * Podul cf de la Dăești, * Podul de la Călimănești - insula Ostrov, * Podul Căciulata - Păușa, * Viaductele Cârligul Mare și Cârligul Mic din defileul de la Cozia, * Podul de pe traseul apeductului Brădișor, * Podul CF de la Brezoi, * Cele doua poduri de cale ferată în curbă de la Proieni (unice), * Podul ce leagă Perișaniul de DN7, * Podul rutier de la Câineni, * Podul de la Turnu (fosta graniță dintre România și Austro-Ungaria) este unic prin construcție; jumătate de piatră (partea românească) și jumătate de oțel (partea austriacă), * Dincolo de Carpați Oltul se îngusteaza suficient pentru a permite construirea mai multor poduri evident mai mici ca lungime. * Oltul poate fi traversat rutier și pe oricare din cele 32 de baraje.
În zona Defileului Turnu Roșu, are loc fenomenul de captare: Oltul muntean, având un bazin mai coborât, ajunge, prin eroziune regresivă, să atragă apele Oltului transilvănean, mărindu-și astfel bazinul și debitul.