Sâta a-o contegnûo

Emanuele Accame

Sta pagina chi a l'è scrita da Prìa
Da Wikipedia
PR
Sta pagina chi a l'è scrita da Prìa
Image
L'Emanuele Accame

Emanuele Accame, dîtu u Giànu, (A Prìa, 22 de mazzu du 1806 - Zéna, 9 de nuvénbre du 1890[1]) u l'è stêtu in patrùn de barchi e ommu d'afari ligüre.

L'Emanuele Accame u l'è nâtu a-a Prìa, a-i 22 de mazzu du 1806, da-u Giacomo Luigi e da l'Antonia Accame, in-te in'antìga e grande famìggia ch'a n'êa vegnǜa da-u Tû e ch'a s'êa dêta a-i tràffeghi pe mâ. U s'è dedicòn fìn da zuénu a-a vitta de mâ, vegnindu in capitàn de lungu cursu sutta a di âtri patrùi, fintantu che du 1855 u l'ha fêtu San Martìn a Zéna, de moddu de truvâse ciǜ vixìn a-i sö tràffeghi mentre ch'u se indandiava a vegnî léi in patrùn. Lì u l'ha cumensòn a sö ativitê cun di bregantìn ancùn sutta a-a bandéa sarda e, dapö, u l'ha asuciòn i fìggi a-a sö inpreza, a "Emanuele Accame fu Luigi e Figli"[2][3].

A cunpagnìa a l'è cresciǜa fin'a rivâ a-i vinti barchi, pe-u ciǜ di bregantìn a pâ, ciamê pe tradisiùn cumme i menbri da famìggia. Sta flotta l'êa üna de ciǜ grosse de tüttu u regnu[4], cun di barchi ch'i servivan u Levante e i pasavan fina i cài[2][5]. Capìu e puscibilitê de növe tecniche de custrusiùn ch'i rivavan in-ti ciantê, insemme a in napulitàn u l'è stêtu u primmu patrùn de l'Italia a cumisciunâ in barcu de fêru, u Caterina Accame, custruìu du 1889 da-i ciantê Ansaldo de Sestri Punénte. A-a sö mòrte u l'axéva in ciantê âtrei tréi barchi de fêru, ch'i l'êan a nave a pâ Emanuele Accame e i dui bregantìn a pâ, binélli, Battinin Accame e Antioco Accame[4][6].

U "sciù Manuelu" u l'ha fêtu di investiménti fina in-ta finansa, tantu ch'u l'è stêtu tra-i fundatûi du Banco Italico, che pöi u l'è vegnǜu u Banco de Italia y Río de La Plata, e a sucietê de asegüasiùn "Italia"[4]. U l'è mòrtu a Zéna a-i 9 de nuvénbre du 1890; a-a sö memòia u gh'è stêtu dedicòn ina vìa[7] a-a Prìa, in-tu quartê de l'Ajétta, sitê dund'u l'axéva fêtu ascì de opere de bén[2].

U sciù Manuelu u s'è maiòn cun l'Angelica Accame, ch'a gh'êa paênte in quantu fìggia du Giuseppe Accame, dîtu u Pepìn da Prìa, che du 1810 u l'axéva fêtu San Martìn in-te Löa pe cumensâ quélla ramma da famìggia, turna de patrùi[8]. I sö tréi fìggi, u Luigi dîtu Giuseppe (1842-1920), l'Antioco (1846-1930) e u Giuseppe (1850-1897), i l'han purtòn avanti a cunpagnìa che u Giànu u l'axéva fundòn pe asuciâseli in-ti tràffeghi[9].

  1. Ferrari, 1941, Pietra Ligure, p. 470
  2. 1 2 3 Serafini, 2004, Storia degli armatori Accame, p. 70
  3. Gropallo, 1973, Parte II. Il periodo eroico della vela, I Casati armatoriali: Casa Accame, pp. 96-97
  4. 1 2 3 (IT) Leonida Balestreri, ACCAME, Emanuele, in Dizionario Biografico degli Italiani, Vul. 1, Rumma, Istituto della Enciclopedia Italiana, 1960.
  5. Gropallo, 1973, Parte II. Il periodo eroico della vela, I Casati armatoriali: Casa Accame, p. 96
  6. Gropallo, 1973, Parte II. I grandi velieri moderni, Flotta Accame, pp. 199-200
  7. Ferrari, 1941, Pietra Ligure, pp. 470-471
  8. Serafini, 2004, Storia degli armatori Accame, p. 73
  9. Serafini, 2004, Storia degli armatori Accame, p. 71

Âtri prugètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Ligammi de föa

[modìfica | modìfica wikitèsto]