Sari la conținut

Insula de stabilitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
A diagram showing the measured and predicted half-lives of heavy and superheavy nuclides, as well as the beta stability line and predicted location of the island of stability.
O diagramă realizată de Institutul Unificat de Cercetări Nucleare care prezintă timpii de înjumătățire măsurați (în pătrate) și preziși ai nuclizilor supergrei, ordonați după numărul de protoni și neutroni. Este indicată (cerc alb) locația prezisă a insulei de stabilitate în jurul lui Z = 112 (coperniciu) este încercuită.[1][2]

În fizica nucleară, insula de stabilitate sau insula stabilității face referire la acei izotopi (preziși teoretic) ai elementelor supergrele (transactinide) care pot avea timpi de înjumătățire considerabil mai lungi decât izotopii cunoscuți ai acestor elemente. Se preconizează că aceștia formează o „insulă” în diagrama nuclizilor, aflată la distanță de radionuclizii primordiali stabili și cu viață lungă cunoscuți. Existența sa teoretică este atribuită efectelor de stabilizare ale „numerelor magice” prezise de protoni și neutroni în regiunea de masă supergrea.[3][4]

  1. Zagrebaev, V. (). Opportunities for synthesis of new superheavy nuclei (What really can be done within the next few years). 11th International Conference on Nucleus-Nucleus Collisions (NN2012). San Antonio, Texas, US. pp. 24–28. Arhivat din original la .
  2. Karpov, A. V.; Zagrebaev, V. I.; Palenzuela, Y. M.; et al. (). „Decay properties and stability of the heaviest elements” (PDF). International Journal of Modern Physics E. 21 (2): 1250013–1–1250013–20. Bibcode:2012IJMPE..2150013K. doi:10.1142/S0218301312500139.
  3. Moskowitz, C. (). „Superheavy Element 117 Points to Fabled 'Island of Stability' on Periodic Table”. Scientific American. Accesat în .
  4. Roberts, S. (). „Is It Time to Upend the Periodic Table?”. The New York Times. Accesat în .